Despre „arta” de a fi cerută de soție

„De ziua ta, anul viitor, mergem la Paris! Că tot voiai tu de mult să vezi Parisul… Am luat deja bilete, le-am găsit la preț bun”. Eram în Szeged când Clau mă anunța asta, prin octombrie 2014. M-a surprins doar decizia și hotărârea, fără să mă întrebe, în prealabil, dacă pot atunci. Dar e ceva firesc…

Continuă lectura

„Revista, Raluca, revista!”

În clasa a III-a, după o lucrare de control la educație civică (sau ceva pe acolo), care consta într-o compunere de-aia de 2 pagini de A5 (situație în care eu mă extindeam mereu și dublam volumul), cu titlul „Ce vrei să fii când vei fi mare?” sau ceva în genul, m-a pufnit plânsul. Nu, nu…

Continuă lectura

Ce mi-a schimbat lumea?

Eram copil acum ceva vreme – timpul meu interior ar spune că e vorba de câteva zile; în fapt, fizica indică ani, ani mulți. Trec peste faptul că încă mă mai consider kid și uit de vârstă (motivul altora să țină morală de babete: Nu te mai copilări!… Bla…). Aveam un bagaj de cunoștințe foarte larg…

Continuă lectura