Uneori, fluturii din stomac devin de noapte…

Eu port roiuri de fluturi în mine zilnic, de toate soiurile. Îi iau după mine cam peste tot, de când mă știu, ca o domnișoara Havisham. Pe unii am învățat să mi-i ascund, să-i îndes în interior mai bine, pe alții i-am mai eliberat. Răzleți, mai ies pe-afară câte unii, mai mereu. Dar n-aș fi…

Continuă lectura

Avântul

Sunt infinit de multe lucrurile care mă fac să mă ridic să merg mai departe. Sunt și motivele pentru care mi-aș dori să trăiesc de mai multe ori, să fiu nemuritoare: pasiuni, iubiri, descoperiri, frumuseți, emoții, povești, oameni… Când mi-obosește avântul, mi-amintesc de mama, dar și de mama ei: oamenii cei mai dragi care au…

Continuă lectura

Nu… mai

Nu mă mai panichez atât de tare când nu-mi ies lucrurile cum plănuiesc. Când nu mai pot respecta condiții, limite nerezonabile, când îmi fuge timpul, când e despre neputința mea absolut normală și nu vorbe clișeice, devenite poruncă generală: „Nu există «nu pot»…”. Nu mai trag de mine, până la epuizare, să fac lucrurile perfect….

Continuă lectura

Am probleme.

Și nu doar eu! Cred că așa ar trebui să continue această afirmație. Mereu. Viața nu iartă, știu asta bine. Nici pe mine, nici pe alții. Nu întreabă dacă (mai) poți duce, dacă ai deja suficiente griji și probleme, dacă simți durerea altfel față de restul oamenilor, ori ești un soi de semizeu, dacă ai timp……

Continuă lectura

2017, hai… pa!

Dintre toate lucrurile, despărțirile și dezamăgirile mi se par cele mai triste. Iar 2017 mi le-a adus cam pe ambele, când mi-era mai puțin bine, eram mai puțin pregătită. Așa că, de 2017 mă despart totuși, cu un oarecare drag. Dar poate că e mai bine așa, poate credeam eu că nu aș fi pregătită….

Continuă lectura

NOI cu NE cu ale NOASTRE

Uneori, uităm anumite cuvinte și terminații în cărțile de gramatică, unde-s clasate în categorii stricte. Nici la rău, dar nici la bine nu le mai prea scoatem de pe acolo. Sau doar ca să fie vorba tot despre o singură categorie: aia de persoana I, singular. Știți, noi și ne nu-s doar pronume personale seci. Nici…

Continuă lectura

Ca să fii fluture, trebuie să ieși din cocon.

Mai știți poveștile acelea cu rățușca cea urâtă devenită lebădă, Cenușăreasa devenită prințesă, calul răpciugos devenit armăsar feroce și alte câteva metamorfoze dintr-acestea feerice cu care ne-am obișnuit de când puneam capul pe pernă ca să adormim bine și să uităm de monștri? Ideea e că le păstrăm în noi conștient doar până pe la…

Continuă lectura

Stereotipul de azi: „tineri” îndrăgostiți

Încap în capul nostru adesea atâtea automatisme și clișee, că mă mir cum de tot putem prelua atâtea nimicuri. În loc ca mintea să producă ceva propriu, s-o lăsăm să dea de la ea și s-o obișnuim așa, îi tot băgăm prostii sau, mai rău, o lăsăm să rețină și să reproducă idei prefabricate de la…

Continuă lectura