„Aici nu locuiește nimeni…”

„Oricum, aici nu locuiește nimeni!”, i-au spus. Dar el tot avea un nod în gât și simțea că piatra din stomac îl trage în jos, în timp ce, în sens opus, vârtejul din cap îl amețea ca și cum ar fi plutit, să-i iasă sufletul din el. Se simțea de parcă ar fi comis o…

Continuă lectura

Donații pentru Crăciunul copiilor din Casa Sf. Iosif

Crăciunul, pentru mine, este, prin definiție, sărbătoarea copiilor, a familiei, a vieții, în genere. Copiii sunt motorul, fundația, suflul și speranța unei țări. În fiecare copil merită să investești. Cu toată încrederea. Cu toată energia. Indiferent despre ce ar fi vorba. Dar cu fiecare ocazie. Am avut, copil fiind, Crăciunuri fericite, împlinite, ca să ajung…

Continuă lectura

Reasons to be Pretty – teatru de la Oradea la București

Sfârșitul săptămânii trecute m-a prins la… teatru. Și m(i)-a prins bine. Relaxant. Reconfortant chiar. Dar, pe alocuri, cu multe întrebări complexe, greu de potolit cu gânduri obișnuite; alteori, cu concluzii-confirmări de care aveam nevoie. După Menajeria de sticlă, vineri la POINT, am fost sâmbătă, 05.11.2016, la Teatrul de pe Lipscani, la o altă piesă modernă,…

Continuă lectura

Menajeria de sticlă – teatru la Point

N-am putut sta departe de teatru. Mai ales când am aflat că la Point urmează să se joace din nou Menajeria de sticlă, de  Tennessee Williams* (1911 – 1983) (tot a lui e piesa după care s-a realizat ecranizarea Un tramvai numit dorință), sub regia Alexandrei Penciuc. De fapt, MdS e spectacolul care mă tenta…

Continuă lectura

Stereotipul de azi: „tineri” îndrăgostiți

Încap în capul nostru adesea atâtea automatisme și clișee, că mă mir cum de tot putem prelua atâtea nimicuri. În loc ca mintea să producă ceva propriu, s-o lăsăm să dea de la ea și s-o obișnuim așa, îi tot băgăm prostii sau, mai rău, o lăsăm să rețină și să reproducă idei prefabricate de la…

Continuă lectura

NSFW – teatru contemporan la Point

Lumea deformată pe tapet de Photoshop, puterea banului, -ismul de ură al secolului (a.ka. feminismul), sexul ca monedă de schimb și ca mijloc de atingere a intereselor proprii, corpul uman (cu precădere cel feminin) ca obiect de lucru și de trade, exhibiționismul în media și, mai ales, pe internet, scara valorii inversată, vulnerabilități exploatate, copiii rebeli din…

Continuă lectura

Mă Bucur(ești)!

Când am dat prima oară cu ochii de București, la vreo 12 ani, am avut impresia că mă înghite. Era cu adevărat o junglă și nu pentru că așa-l priveam eu prin ochii de copil încă, ci chiar era cu totul diferit  –  mult prea haotic și urât.  Când m-am mutat aici,  am adus cu…

Continuă lectura

Cum m-am Trezit cu un Șoim la Geam în București

Când te muți în capitală, te aștepți să întâlnești și să descoperi tot soiul de lucruri șocante, o „faună” foarte diversă de creaturi pe două picioare și mai știu eu ce ciudățenii. Dar, dintre toate, recunosc, nu mi-ar fi trecut prin cap ca, în plină iarnă cu zăpadă viscolită, să descopăr la geamul bucătăriei, un……

Continuă lectura

E greu să fii român…

E greu să fii român sau să trăiești în România. Oricât te-ai strădui să faci ceva, să schimbi ceva, să închizi ochii, să înduri și să rabzi, ceva din sistemul țării ăsteia îți rânjește în față și-ți arată că nu dă doi bani pe ce vrei tu pentru țara asta, pentru timpul tău dedicat ei,…

Continuă lectura