Horrorul de cinema… în sală, nu pe ecran

Am fost aseară la IT Movie la Grand Cinema Digiplex Băneasa – cu CineAmator, cu cine altcineva, când e vorba de filme horror? Un film pe care așteptam să îl văd de mult, pentru că vizionarea de presă am ratat-o…

Însă, din păcate, postarea de astăzi nu e despre film – care e pe măsura așteptărilor, merită! E despre cum te simți la cinema alături de alți spectatori care au greșit nu doar filmul, ci locația în sine. Un public de tipul „spărgătorilor de semințe” pe rândul tău și un altul de tipul celor care nu au nici buletinul și ți se urcă la propriu cu picioarele în cap.

Ce au făcut „oamenii” ăștia la cinema? Au început să râdă, să vorbească tare, să țipe, să își pună picioarele pe scaunele din față ori să bată cu picioarele în scaunele din rândul anterior, să reflecte cu lumina telefoanelor pe rândurile din fața lor. Deranjând jumătate de sală, evident. Nu asta însă a fost cel mai deranjant, ci doar un început al unei seri cu gust amar… Niciodată nu m-am simțit atât de prost la un film și merg destul de des la Grand Entertainment. Ba chiar de data asta am insistat să văd IT acolo. Bine, vin la cinema și pentru că îmi place popcornul savurat acolo. De data asta, nici nu l-am putut mânca.

Le-am atras atenția indivizilor cu pricina să păstreze liniștea sau să dea sonorul mai jos până la o limită decentă măcar. Bineînțeles că efectul a fost unul invers, iar noi am fost făcute „nesimțite”, „judecătoare” și am fost date dracului, la propriu. Și asta de către niște tipe adulte, cu precădere, care stăteau lângă noi. Așa, mai de tipul celor care strigă în gura mare că vor toleranță…  și care înțeleg prin asta că trebuie să le tolerezi și nesimțirea. Evident că la un moment dat ne-a fost și teamă să mai spunem ceva. Și, da, ne-am mutat și locurile (asta pentru că s-a putut), dar nu a ajutat cu nimic. Pentru că au ținut ca la final, să treacă prin fața scaunelor noastre și să mai arunce niște comentarii, ca să ne provoace.

Am ieșit din sală ca după un eveniment la care nu am mai asistat în viața mea. A fost prima oară când am văzut la cinema așa ceva. Pe bilet plătit. Horrorul s-a dat în sală, nu pe ecran.

Ce m-a surprins și mai tare: la un film în care ideea e, la un moment dat, de unitate, oameni de lângă noi (chiar bărbați) ni se plângeau nouă de ceea ce se întâmplă, vizibil deranjați, dar nu luau niciun fel de atitudine, nu spuneau nimic celor în cauză, nu au făcut niciun fel de reclamație, nici măcar la un plasator. Am părut singurele nebune nemulțumite.

M-am ridicat la final chitită să fac reclamație. Când am dat de primul supraveghetor din sală, am avut prima surpriză: „Știm, dar noi nu avem ce face, nu putem controla. E vorba de educație. Trebuia să vă schimbați locurile. Sau să chemați pe cineva, să ne notificați. Filmul e nerecomandat copiilor, nu interzis.” Well, not OK… De studiat care e legislația în cauză. Sunt curioasă cum li se permite accesul unor copii la astfel de filme. Căci da, filmul e cu copii, dar nu pentru copii.

Am ieșit afară, am rugat un alt plasator de la intrare să ne spună unde putem face o reclamație. Ne-a întrebat în legătură cu ce. Ne-am spus oful, aceleași scuze. Dar tot nu a vrut să ne spună nimic în legătură cu reclamația.

Am plecat înspre zona de Concierge, știu că acolo trebuie să ți se permită să reclami ce nu-ți convine. Am dat de o singură tipă, care vorbea la telefon și abia ne-a privit. I-am spus situația, s-a uitat în sistem, a spus că nu a luat nimeni bilete în grup la acel film, deși un rând întreg de puștani care se întărâtau între ei au fost acolo pe un șir întreg. OK, și cu acordul părinților? Totuși, vreau să fac o reclamație. „Ah, stați că vă chem un supraveghetor”. I-am spus că am vorbit deja cu 2 care nu ne-au lămurit cu nimic. Din contră.

În fine, a venit o tipă de data asta, i-am explicat și ei situația. Am fost puțin șocată de „lămuririle” ei:

„Noi nu prea avem ce face. Trebuia să schimbați locurile. Nu avem cum să controlăm ce ține de comportamentul clienților.” Bun, am făcut asta, și dacă era cazul de sală plină, la care nu puteam schimba locurile? În plus, am stat la locuri alese strategic, în avans.

„Trebuia atunci să chemați un supraveghetor.”  Dar am venit să văd un film la cinema, am plătit pentru asta, nu să pierd faze din film, eu, client, ca să caut pe afară supraveghetori. De ce nu aveți supraveghetori și în sală?

„Da așa e, înțeleg. Până la urmă, așa puteați urmări filmul acasă…” ?!? NU am înțeles-o pe asta…

„Noi avem și în sală supraveghetor; aceștia urmăresc și în sală pe durata filmului ce se întâmplă – dacă filmul rulează în regulă, dacă se vede bine, dacă nu sunt incidente neplăcute. Dar dacă nu e gălăgie mare în sală încât să se întrerupă filmul, nu are ce face.”  Bun, deci supraveghetor în sală e tot pentru film, nu neapărat pentru ce se desfășoară în sală. Atâta timp cât nu se întâmplă un incident mai mare în sală, nu contează. În fine, în sală nu a fost niciun supraveghetor! Și dacă a fost, e cu atât mai nasol, că nu se poate să nu fi observat ce au făcut copiii ăia în sală, faptul că s-au urcat cu picioarele pe scaunele din față.

Și de ce s-a permis accesul copiilor sub 15 ani în sală? La un film dur la care nu ar fi trebuit să intre. Pentru că astfel de incidente s-ar fi putut evita doar pentru că ei oricum, teoretic, nu aveau ce căuta acolo. Nici măcar nu au fost însoțiți de vreun adult.

„Păi la acest tip de filme, noi le solicităm acordul părinților.” Cum? Cum ați avut acordul părinților aici?

„Păi înainte să intre la film, să cumpere bilet, ei își sună de față cu noi părinții…” No comment. Mi-e foarte greu să cred că la asta vă referiți voi prin acord parental. Mi-ar plăcea să știu legislația în domeniu…

Bun, și pot să las și eu o reclamație?

„Vreți să faceți și reclamație în scris?” Dah, de aia am venit aici.

Mi-a trântit dezamăgită o tabletă în față, o tabletă pe care o avea de fapt deja tipa de la Concierge, care abia ne-a băgat în seamă. Aha, adică au tot tergiversat-o, ca, în final, tot acolo să ajung! Am scris cât am reușit să scriu în ea, am apucat prea puține să notez, pentru că erau cu ochii în aceeași tabletă, practic mă presau. Vorbeau întruna, aceleași scuze. Și mă grăbeam, să mai prindem și noi ultimul autobuz…

Am dat submit formularului de reclamație în sistem, dă să-mi ia tableta din față și bine că observ că, de fapt, nu se trimisese, pentru că trebuia trecut un cod de captcha. Așa că i-am cerut din nou tableta să retrimit formularul, după introducerea codului respectiv.

Tot eu am spus la final „O seară plăcută!”, ele doar au murmurat ceva… Niciun „scuze”, nici măcar murmurat.

Dragă Grand Entertainment, am dreptul în calitate de client destul de fidel să mă plâng dacă e ceva ce nu-mi place în serviciile oferite. Să mă lași să scriu o amărâtă de reclamație, chiar dacă nu o va lua nimeni în vedere. Nu să mă tergiversezi. Măcar din respect și pentru un client ca mine. Tu ai obligația să afișezi și să mă informezi de ghișeul tău de reclamații. Sau să-mi trântești măcar o foaie pe care să stea vizibil chiar și pentru miopi numărul de telefon al ANPC.

Din principiu…

Îți poți rezerva dreptul de a-ți selecta clienții. Cum am tot văzut că se întâmplă în locurile care se respectă. Și își respectă și ceilalți clienți care merită. Pentru că altfel, natural, clienții își vor rezerva dreptul să aleagă.

De data asta am ales să vin la film la Grand Cinema, la tine. De data viitoare, nu prea mai știu ce să zic. Am rămas cu gust amar. Și nu de la horror, pentru care am venit de fapt…

(Urăsc să scriu aici despre lucruri negative, dar o (mai) fac doar pentru că cred că ar trebui să învățăm să luăm atitudine mai des. Sunt mai dezamăgită de cei care au comentat în fața noastră și pe lângă noi de ce s-a întâmplat în timpul filmului, dar nu au mișcat un deget să schimbe ceva, să  ia atitudine prin ceva. Am picat de singurele nebune figurante care s-au trezit ele așa, că vor să facă reclamație. Și, din păcate, așa se întâmplă la toate nivelurile, în general. Suntem nemulțumiți, dar nu luăm atitudine. Stăm și ne plângem ca veritabile Miorițe.)

Voi ce părere aveți? Cum știți că e legislația/regula privind accesul minorilor la astfel de filme interzise/nerecomandate sub o anumită vârstă?

Sursă foto: BogArt

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *