Puțin despre 2021: cum l-am așteptat, cum l-am primit

Cred că e prima dată de când am blogul și nu-mi mai notez gândurile aici la granița dintre ani. L-am primit pe 2021, în bucătărie, ca orice om simplu, fără așteptări, fără vreun gând anume. Doar ciocnind un pic de prosecco și uitându-mă la niște artificii pe fereastră. Chiar nimic diferit.

În mare parte, poate nu doar anii și situația s-au schimbat, ca să fie așa, poate și eu m-am schimbat. Dar, după 20-20, pe care până și cele mai „strălucite” minți (not!) l-au marcat prin expresii memorabile, pur și simplu nu am mai vrut să mă entuziasmez, să-mi mai fac așteptări. Am fost prea obosită și pentru asta…

Nici nu cred că ar conta foarte mult pentru cineva aceste gânduri de final de an și așteptările pentru un an nou. Așa că mi-am văzut, în liniște, de tihna căminului și am așteptat să intrăm în noul an simplu, ca pe ceva obișnuit.

Nu am nicio speranță aparte pentru noul an, ci doar, cum se zice, cred că. cel puțin în primă fază, anul doar s-a „înnoit”. Bine, sper însă ca, spre deosebire de 2020, să nu mai fie atât de stresant, obositor și să ne aducă mai mult decât să ne răpească. Adică nu atât din 2020 să se înnoiască prea mult… ci lucrurile de bine care să-l îndrepte.

Oricum, dacă mă uit mai bine la ce scriam și despre 2020, înainte să-l întâmpin, well:

  • ziceam așa: Va fi o călătorie grea anul acesta. Vreau să închei lucruri care mă țin pe loc, să le înving pe cele pe care nu le mai pot dibui de una singură. Să let go…
  • a fost și așa: Well, da, cuvântul-cheie pentru acest an nou e, pentru mine, schimbare.
  • l-am făcut gras, fiind un an rotund, cu cifre pereche, simetric: 2020, „grasule”, (you have to) be amazing!
    A fost, dar ne-a surprins în mod foarte urât. De altfel, aveam eu, ca la orice an bisect, niște temeri. Și uite că au devenit reale. Iar acest 2020 părea… suspect de… perfect, așa notat pe hârtie, și mental, după cum l-au pronunțat și alții: 20-20, parcă pe silabe. :))

Apoi, mă uit ce scriam la început de pandemie și stare de urgență și în România… și:

    • pot să spun că am fost norocoasă, că m-a ferit, pe mine și pe cei dragi, de probleme și nasolul virus, chiar dacă ne-am întors, la mustață, din Thailanda, fix cu 2 săptămâni înainte ca lucrurile să o ia razna peste tot. Și da, am revăzut Asia, ceea ce e super wow! 😀
    • mi-a adus și realizări și împliniri, dar a fost și cu multe sudori, riscuri și compromisuri, renunțări.
    • am început multe lucruri noi, dezvoltat proiecte noi, o parte încă nu simt însă nevoia să le anunț. Le voi pomeni când mă simt și mai pregătită să le mai dezvolt. Dar mă bucur pentru că am avut curajul să le dau start.
    • încă nu m-am ținut chiar de toate pomenite acolo, dar hei, dacă anul se „înnoiește”, de Revelion, încă mai avem timp și în 2021, nu? :))) Mai ales că simt că mi s-au dat șanse.
    • am devenit mai activă și pe Instagram rals.ro, păcat că aplicația asta nu ai permite embed în pagini, pe aici, pe bloguri — this sucks! 🙁 Urmăriți-mă însă și acolo, voi încerca să mă țin de profil ca de un jurnal și… vă pregătesc muuuule surprize și acolo, anul ăsta vreau și multe giveaway-uri! Stay tuned!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de RALS (@rals.ro)

  • am găsit și m-am surprins, chiar și pe mine, cu multe noutăți – a fost anul în care cred că am comandat cel mai puțin mâncare gata preparată, dar am folosit tot mai mult Bringo, pentru cumpărături. 🙂

Am muncit și am obosit extrem de mult în 2020, dar în mare parte, am învățat să mă ocup și de ce contează.

Și chiar dacă toată lumea-l blamează, anul 2020 a fost pentru mine, după cum scriam că mi-aș dori să fie, anul în care am încheiat niște lucruri, am început altele, m-am ocupat mai mult de ce ar fi trebuit. Cu toată oboseala, din toate părțile. Un an „gras”, da! Cu multe și urâte, ca orice an bisect! 🙁

Am intrat în 2021 foarte obosită: până în 31 decembrie am muncit, pentru job, apoi m-am mutat în bucătărie să pregătesc ce mai aveam de terminat pentru masa de Anul Nou (a fost și acolo cu priemiere și pe ultima zi din 2020: primii cozonaci, primii choux-au-croquelin). Simțeam nevoia unui somn de după-amiază, în 31, ca după un an plin, lung și sufocant, dar nu am avut când.

Așa că, jumătate din ziua de 1 ianuarie am petrecut-o dormind: mă trezisem la 9, după o noapte lungă, în bătăile de ciocan ale vecinului de jos. :))) Da, știu, sounds bizzare, but it happenned this way! :))) Viața la bloc.

Din 4 ianuarie, când am luat-o de la capăt și la job, well, tocmai am dat startul celei mai obositoare și somnoroase săptămâni, prima din an. 🙂  Cu insomnii 4 nopți la rând și tot tacâmul.

Deci cam așa a început 2021, încă recuperându-mă după rămășițele din 2020, cu care am intrat. Și la cum a fost 2020, foarte plin, și rămășițele astea sunt pe măsură!

Încerc să mă „întorc” cât mai pregătită și să mă recuperez cu oboseala și somnul și pentru a da start pe bune la 2021. Cum o vrea el să fie. Eu știu ce am de făcut: multe, bune și frumoase! 🙂  E treaba lui dacă el vrea să fie altfel. Nu am cum să-l opresc, oricum. 😉 Dar îl pot îmbunătăți acolo unde mă pricep și știu. So…

La voi cum e deocamdată acest 2021? Sper că ați intrat în noul an mai liniștiți și mai odihniți decât subsemnata. 🙂

Cu drag,

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *