Sunt infinit de multe lucrurile care mă fac să mă ridic să merg mai departe. Sunt și motivele pentru care mi-aș dori să trăiesc de mai multe ori, să fiu nemuritoare: pasiuni, iubiri, descoperiri, frumuseți, emoții, povești, oameni…
Când mi-obosește avântul, mi-amintesc de mama, dar și de mama ei: oamenii cei mai dragi care au îndurat atâtea fizic, dar și sufletește, că mă uimesc cum de nu-s ființe supraomenești. Mi-amintesc de străbunicu-meu, dar și de străbuna, modele de forță în vremuri despre care am învățat nu atât din cărțile de istorie, cât din amintirile lor. Și știu că ei, de acolo de unde sunt, vor să mă vadă cât mai departe și pornită să mi le împlinesc pe toate.
Mă gândesc apoi, în unele clipe, la oameni cu visuri și dorințe, dar cu neputințe fizice, care totuși nu se lasă bătuți, care încearcă și-și țin pasiunile aprinse, ba chiar luptă să-și ducă existența, uneori mai bine decât oamenii foarte apți fizic, dar care-și pun singuri piedici și își caută scuze în permanență. La cei singuri, care nu mai au nimic…
Iar atunci când cad, pur și simplu, de epuizare sau neputință, de anxietate sau de supărare, mă uit la podea sau la pământ. Mă uit la ea / el și mă gândesc că ține și duce destule. Și că mai jos de atât nu am cum să cad! Ci doar să mă ridic de acolo și să mă înalț și mai tare. Atunci când sunt gata de un nou drum.
[Ziua 9 din 15. Avânt – Text din provocarea #our15daysofwriting
Ce te reporneşte când nu mai poți? Cum îți încarci bateriile?
Scrie în 200-250 de cuvinte despre ce te motivează să termini un proiect sau să începi unul. Scrie despre ce te ajută să dai restart când ajungi la capătul puterilor. Poți alege o motivație pentru aspecte majore din viața ta sau una de zi cu zi.
Text care împlinește și provocarea-mi personală: fix 250 de cuvinte, limita!]