Nu știu dacă mai au același gust, dacă mai sunt la fel de apreciate sau dacă e vorba neapărat de o mai bună calitate ori e totul doar în mintea noastră, dar când ne amintim de anumite produse din copilărie, din anii 90, în special, toți suntem năpădiți de nostalgie, de „Ce bine era!”, „Ce…
Am tot amânat să scriu despre nunta noastră: nu știam de unde să încep, cum să-mi organizez emoțiile, ca să pot transmite totuși și ceva util pentru viitori însurăței ș.a.m.d. ☺️ Dar, pe parcurs, mi-am dat seama că, în fapt, așa cum îmi vin toate în cap acum, așa a fost și cu organizarea lucrurilor: din…
E Ziua Copilului? Noroc c-o mai păstrez printre vietățile din preajma-mi, căci, apropo, azi e ziua lui… Pușu, cel mai copil al casei. „Mom, mom!” se aude parcă în fiecare dimineață la ușa dormitorului, de mai bine de patru ani. Se traduce în „Vreau pliculeț! Poate un pic și din pâinea voastră.”. În „Vreau să mă…
Un pustiu de sat în care se împuținau tot mai mult până și plantele, dar unde erau mai aproape stelele, că le puteai zări cel mai bine Carele. În care străjuie, pe deal, o casă modestă, ridicată însă cu bogăție sufletească, aproape din piatră seacă, acum aproape un secol, când sătenii se ajutau între ei….
1995, vara, înainte de primul an de școală. O sală de „operații” micuță de la ORL… acolo mi s-au scos polipii, după ce-mi descoperise dr. Tribus problema la dentist prima dată. Deși pe lista de așteptare, mai urgență, era trecută soră-mea. Care, surpriză, a avut polipii mult mai mici și a intrat în sală imediat…
„Mom, mom!” se aude parcă în fiecare dimineață la ușa dormitorului, de mai bine de patru ani. Se traduce în „Vreau pliculeț! Poate un pic și din pâinea voastră.”. În „Vreau să mă împletesc printre picioarele voastre, apoi să mă cuibăresc lângă voi”. A înțeles repede de ce e la noi, că e cel mai…
Pe dealul de lângă casă, se scuturau corcodușii. Bunicul meu aducea gălețile goale, cuprindea trunchiul câte unui pom cu mâna și cădeau, ca într-o furtună cu grindină, frunze, fructe, urechelnițe… Auzisem eu că acestea din urmă îți intră în urechi, îți sparg timpanul și, puf!, gata, nu vei mai auzi niciodată. Văru-meu mă speria groaznic…
Mă pregăteam de prima întâlnire cu America. Trebuia să zbor întâi în Copenhaga; de acolo, a doua zi dimineața, să plec împreună cu Clau spre New York. De la șoferul care a încurcat străzile, la plecarea de acasă spre aeroport, până seara, când am intrat în casa din Copenhaga dând cu capul de tocul ușii,…
Martora multor trări din viața adevăratelor rădăcini pentru mine: dureri, bucurii, părăsiri, reveniri, zbateri, delăsări. Stă zidită în peretele exterior al casei mici de la țară, cea strămoșească; pare a fi acolo dinainte de măsurarea timpului, cu puteri miraculoase, înregistrând tot din jur, ca un ochi-psiholog: raze de soare, unduiri de viță în vânt, anotimpuri,…
Tița era bețiva satului. Contraexemplul suprem. Venea la pomeni, uneori neinvitată, doar ca să bea. Abia apoi, poate, să mănânce. Cam toți copiii ei, patru, erau așa, inclusiv soțul. O ridicau de la mese sau chiar de prin șanțuri, ca să o ducă acasă. Avea voce groasă, de om cu astfel de păcat. Cu fiul…
