Stereotipul de azi: „tineri” îndrăgostiți

Încap în capul nostru adesea atâtea automatisme și clișee, că mă mir cum de tot putem prelua atâtea nimicuri. În loc ca mintea să producă ceva propriu, s-o lăsăm să dea de la ea și s-o obișnuim așa, îi tot băgăm prostii sau, mai rău, o lăsăm să rețină și să reproducă idei prefabricate de la…

Continuă lectura

NSFW – teatru contemporan la Point

Lumea deformată pe tapet de Photoshop, puterea banului, -ismul de ură al secolului (a.ka. feminismul), sexul ca monedă de schimb și ca mijloc de atingere a intereselor proprii, corpul uman (cu precădere cel feminin) ca obiect de lucru și de trade, exhibiționismul în media și, mai ales, pe internet, scara valorii inversată, vulnerabilități exploatate, copiii rebeli din…

Continuă lectura

Mă Bucur(ești)!

Când am dat prima oară cu ochii de București, la vreo 12 ani, am avut impresia că mă înghite. Era cu adevărat o junglă și nu pentru că așa-l priveam eu prin ochii de copil încă, ci chiar era cu totul diferit  –  mult prea haotic și urât.  Când m-am mutat aici,  am adus cu…

Continuă lectura

Cum m-am Trezit cu un Șoim la Geam în București

Când te muți în capitală, te aștepți să întâlnești și să descoperi tot soiul de lucruri șocante, o „faună” foarte diversă de creaturi pe două picioare și mai știu eu ce ciudățenii. Dar, dintre toate, recunosc, nu mi-ar fi trecut prin cap ca, în plină iarnă cu zăpadă viscolită, să descopăr la geamul bucătăriei, un……

Continuă lectura

E greu să fii român…

E greu să fii român sau să trăiești în România. Oricât te-ai strădui să faci ceva, să schimbi ceva, să închizi ochii, să înduri și să rabzi, ceva din sistemul țării ăsteia îți rânjește în față și-ți arată că nu dă doi bani pe ce vrei tu pentru țara asta, pentru timpul tău dedicat ei,…

Continuă lectura

Puțin (despre) respect

Acum câteva zile, mă grăbeam să las un pachet la poștă, în cartier; mă rog, vorba vine că mă grăbeam, dar voiam să mă încadrez cât mai bine în program, căci în ziua respectivă urma să plec până acasă, cu autocarul. Autogara, ca în București, la capătul celălalt al orașului… deci orice minut conta. Ca…

Continuă lectura

Votez

Vreau să votez pentru ca, atunci când voi merge în mari centre universitare și culturale din afara țării, să nu fiu nevoită să plec capul în momentul când voi spune că m-am născut în România, țara condusă de un președinte plagiator… Vreau să votez ca să nu-mi fie prins viitorul în votul unor oameni agățați…

Continuă lectura

Bucureștiul meu

De mai bine de un an m-am mutat în București. Nu de dragul orașului, ci, pur și simplu, pentru că doream altceva și pentru că aici era unul din locurile în care simțeam că voi putea obține acel ceva… Mi-am dorit și acum ceva ani buni să vin aici la studii, dar conjunctura a făcut…

Continuă lectura

Cum să-ți pierzi zilele cu ING Bank…

…în caz că nu ai ce face cu timpul tău. Povestea mea neplăcută cu ING începe cam așa: Aveam nevoie de un cont/card separat în care să îmi fie virată bursa. Mai am un cont de ING, dar nu puteam amesteca lucrurile. Mă rog, faptul că mai am un card la ei și că am…

Continuă lectura

Timișoara Nord-București Nord

Scaune îngrămădite, albastre. Câte 4 locuri de o parte și de alta și un culoar îngust despărțitor, pe unde mai trece din când în când, ca stewardesele în avioane, o doamnă de vârsta a treia, cu un coș de plastic în mână. Uneori și cu o tavă rotundă, tot de plastic, cu pahare conținând sucuri…

Continuă lectura