Nu mă bucur că mai „trece” un an. Indiferent de cum e anul respectiv. Nu mă bucur de nicio „trecere”, cu atât mai puțin dacă e… inutilă. Am mai spus și până acum: prefer să spun că se „înnoiește” anul, devine mai plin de fapte de povestit, mai darnic în dorințe devenite fapte și nu că se duce și gata. Matematica enumerării de la 2000 încoace e doar un automatism pentru mine. Perioada aceasta e ca un tot, nu se măsoară nici măcar în ani, ci e ca o pastă întreagă, nedezmembrată, pe care o tot modelez constant după plac. Despre asta e vorba în ultimii ani, ani de tinerețe până la urmă. Despre cum fac eu anii aceștia să rodească pentru mine.
Mă bucur, în schimb, când am ce povesti despre anul care își schimbă hainele. Când trebuie să fac eforturi, la finele lui, ca să-mi amintesc foarte bine fiecare detaliu din ce am făcut. Fiindcă asta înseamnă că a rodit bine anul, cu bune cu rele…
Și 2014 a fost unul darnic și mi-a oferit destule. Cu siguranță, l-aș mai repeta, pe alocuri l-aș mai îmbunătăți sau, să zicem, m-aș sincroniza mai bine cu unele fapte. 2014 a fost despre:
– prima călătorie în afara Europei, pe unde n-aș fi bănuit să ajung – văzut, deci, al doilea ocean al lumii 🙂
– aprecieri sincere de la oamenii pe care îi admir (pare un lucru banal din vorbe, dar știu eu despre ce vorbesc 😛 );
– ocazia de a lucra într-un proiect în cadrul Academiei Române;
– revăzut Marea Neagră după un car de ani și rămas încântată că am găsit-o muuuult mai bine;
– participare la prima conferință internațională ținută în afara României;
– speaker la masa prezidiului în cadrul unui eveniment ^_^
– vizitat Amsterdam;
– participare pentru prima dată la un colocviu din București, la care doar visam să fiu prezentă 🙂
– cum mi-am făcut un nou prieten inanimat – noul meu aparat dentar 😀
– și un nou prieten animat – pe Pushu (despre el vă povestesc cu o altă ocazie) 😉
– prima căsuță din viața mea – casa străbunicilor mei a rămas în familie, acolo unde trebuie să fie (o dorință foarte veche) – așadar, 2015 e despre renovare, restaurare, refacere, dar, mai ales, despre păstrarea rădăcinilor, despre familie, despre respectul pentru cei pe care i-am iubit și nu mai sunt, dar îi simt încă alături. 😉
Și, btw, în 2015 sper să fie și un an al regăsirii oamenilor dragi din trecut. Sper să îmi găsesc timp să mă văd mai des cu vechii prieteni! O.K., și cu mai noii. ^_^
