Mereu m-am vopsit pe păr singură, acasă. Mă rog, cu ajutor de la prietene, de obicei. Sau de la mama / soră-mea. O singură dată am mers la salon pentru asta și a fost mai degrabă pentru nuanțare făcută profi, căci era înainte de nuntă.
Tot amân momentul acela să mă vopsesc la salon, pentru o schimbare radicală, făcută ca la carte, dar ba aștept să găsesc un salon potrivit, ba să îmi mai crească părul, ba îmi schimb repede preferințele astfel că nu mai știu ce vreau în final.
Iar pentru nehorărâtele ca mine, noroc că au existat mai multe soluții pentru vopsit acasă și să fie și ușor, și simplu, să iasă și cât de cât OK.
🌸 Citești aici despre:
Cum am început eu să mă vopsesc pe păr acasă?
Din curiozitate și joacă adolescentină a început totul. Eram la liceu, în vacanța de vară dinpre a 9-a spre a 10-a. Și ne-a trăsnit, mie și celei mai bune prietene, să ne vopsim blonde. În mare parte, eram inspirată și de ce vedeam prin revistele Cool Girl și Bravo Girl: coafuri cu șuvițe, degradeuri – firește, nouă nu ne ieșea așa; acelea erau vopsite la salon.
Așa că ne-am „blonzit” reciproc, astfel că într-a 11-a, când am împlinit 18 ani, arătam așa, ca mai jos, în vânătoarea mea după un blond ca în reviste:
Am avut, treptat, mai multe nuanțe de blond în cap – de la un coniac, blond-alună sau blond-miere până la acesta de la 18 ani, cât mai aproape de un blond platinat pe care îl visam eu la acele vremuri. Sunt șatenă-castaniu la bază, așa că a durat până să deschid părul meu la un astfel de blond.
Apoi, într-a 12-a, aveam părul atât de degradat de la vopsiri repetate și agresive spre a ajunge la un blond cât mai deschis posibil suportat de părul meu natural, încât am decis să mă tund foarte scurt de la un păr crescut fooooarte lung, dar care arăta ca mătura 🙂 Și am șocat pe toată lumea. Anterior, încercasem să ascund blondul sub diverse nuanțe de șaten natural sau ușor roșcat (castaniu), cât mai aproape de nuanța mea naturală de păr.
Puține persoane au apreciat cum îmi stătea blondă, dar, peste ani, arătând această poză mai multor persoane apropiate, au spus că nu e chiar așa de rău. Ba din contră, am primit și încurajări de… „fă-te blondă iar!”. Ceea ce mă bate gândul deja de mult timp, dar am amânat anul acesta pentru că… nuntă și am zis că nu fac schimbări radicale tocmai cu această ocazie.
Despre cum m-am vopsit eu în adolescență, de-a lungul timpului, am mai povestit în acest material din Kudika Shopping despre cum să te vopsești acasă ca la salon, în care am adunat toate sfaturile pe care le aveam în dotare.
Am folosit în toată această perioadă nenumărate tipuri de vopsea de păr din comerț – din păcate, la acea vreme nu apăruseră încă vopselele fără amoniac, care să protejeze cât mai bine podoaba capilară. Dar țin minte că cel mai mult am folosit și apreciat vopselele de păr Loncolor și Londa Color, dar și Garnier. În schimb, nu m-am împăcat mai deloc cu Palette de la Schwarzkopf.
Cum am revenit după vopsiri repetate la culoarea mea de păr naturală
După toată această perioadă de rebeliuni adolescentine în care a pierdut mult părul meu, am decis să-i dau o pauză lungă și binemeritată podoabei mele capilare. După tunsoarea cu pricina de la final de liceu, am decis ca părul meu să crească lung și natural pe toată perioada facultății, dar și mult după, până recent. Cam așa arată părul meu natural:
Când mi-era dor de o schimbare a culorii, mă îndreptam spre pliculețele de nuanțator Loncolor Trendy Colors, acum foarte diverse în nuanțe, inclusiv în culori trăsnite (pe atunci erau doar 12 cred). M-au ajutat enorm, părul arăta foarte bine cu el – strălucitor și moale, fin.
Cochetasem cu acest tip de șampon nuanțator încă de pe vremea când se mai fabrica la tub (- rentabil; între timp l-au scos de pe piață în această variantă): eram blondă pe atunci și voiam să mă mai joc cu nuanțele, să văd cum mi-ar sta cu o anume culoare, având în vedere că pe blond se pot încerca multe, fiind cea mai deschisă. Acum sunt atâtea opțiuni de șampon nuanțator, de la atâtea branduri!
Am mers pe această variantă mult timp până la final de facultate când am decis să încerc pentru prima oară L’Oréal Paris Casting Creme Gloss – vopsea semipermanentă fără amoniac – mi-a ieșit un brunet plăcut care nu mi-a închis din trăsăturile feței (uite mai jos). Culoarea a rezistat până la 17 spălări – acum am văzut că se laudă că ar rezista până la 28 de șamponări – fie au schimbat rețeta, fie așa era dintotdeauna și la mine rezista totuși mai puțin.
Ideea este că, de atunci, de fiecare dată când mă săturam de culoarea mea naturală, apelam la vopseaua semipermanentă fără amoniac L’Oréal Paris Casting Crème Gloss – foarte simplu de utilizat, foarte practică, variată în nuanțe și care lăsa părul absolut superb: strălucitor (de aici și ideea de gloss) și fin la atingere. În plus, părul părea de-a dreptul vopsit permanent, deși doar eu îi știam secretul, și anume acela că respectiva culoare se va duce precum cea a unui nuanțator, dar unul bun, puternic.
Ce tipuri de vopsea am mai încercat acasă?
După primele jocuri cu L’Oréal Paris Casting Crème Gloss de care am fost mereu mulțumită, a apărut o nouă modă de blond care mi-a luat ochii și pe care am încercat-o, pentru că nu m-am putut abține: ombre. Iar pentru că tocmai de la brandul cu care mă împăcasem cel mai bine pe parte de semivopsit în ultimii ani exista vopseaua de păr L’Oréal Préférence Wild Ombres, nu am putut să nu o testez și eu.
Așa am ajuns la primul meu ombre, cu nuanța 01 – un coniac plăcut, blond mai închis. Pe atunci, acum ceva ani (vreo 3 -4, dacă nu mă înșel), nu erau atât de multe nuanțe de blond în kitul de ombre L’Oréal Préférence Wild Ombres – îi spun kit pentru că e chiar așa: practic de utilizat, vine chiar și cu un pieptene de uniformizat vârfurile pe care vrei să le vopsești în ombre.
A fost relativ ușor de utilizat, dar, fiind la prima exeperiență cu o astfel de tehnică de vopsire și cu această categorie de vopsea, vopsindu-mă singură acasă, am dat un pic rateu la spate. Nu a ieșit atât de terifiant cum aș fi crezut, dar putea ieși mult-mult mai bine.
Apoi, am riscat puțin să mă fac ombre singură acasă, dar știam că dacă nu va ieși cum îmi doresc, pot să aplic peste Casting Crème Gloss și să acopăr prostia. 😀 Ceea ce s-a și întâmplat în final, dar nu pentru că ar fi ieșit atât de nasol, ci atunci când m-am plictsit deja de ombre.
Apoi, m-am vopsit la un moment dat peste ombre cu o vopsea Palette Schwarzkopf roșcat (am zis să îi mai dau o șansă și fusese singura nuanță de roșcat care se apropia de ceea ce doream eu în acel moment: un cupru mai închis), doar că a ieșit mult mai închis decât îmi doream, complet diferită de nuanța pe care mi-o doream și era cât de cât pe cutie.
Nici nu a acoperit suficient de bine, dar destul cât să nu se mai observe părțile de blond ombre – totuși, se putea observa că acolo fusesem vopsită cu o culoare deschisă anterior. Pe de altă parte, chiar a dispărut rapid. Bine, fusesem și pe la plajă în Thailanda și de la soare și apa sărată cred că i s-a tras de m-a părăsit rapid – ceea ce nu m-a făcut să-mi pară așa de rău. Și totuși, vorbesc de o vopsea de păr permanentă Palette (nu mai știu acum exact ce tip era), dar nu era clar un nuanțator ca și Casting. Uite cum arătam cu roșcat. :))
Ca să scap cât de cât rapid de tot ce ieșise după acel roșcat, m-am tuns destul de scurt. Când a crescut, am descoperit o altă minune de la L’Oréal Paris: vopsea de păr permanentă cu amoniac L’Oréal Préférence Bronde – o combinație între brunet și blond (de aici și denumirea), un fel de șuvițe tot în stil ombre, cu același tip de kit cu pieptene, un fel de precursor al tehnicii balayage. Uite cum arăta pe părul meu:
Imediat după ce am folosit vopseaua de păr bronde, nu am observat nu știu ce rezultate vizibile, așa că am revenit cu vopsea după câteva zile, căci îmi mai rămăsese ceva în tub și l-am păstrat – tuburile de aplicare ale vopselelor L’Oréal Paris sunt chiar foarte practice. În timp însă, a ajuns să îmi placă foarte mult această nouă opțiune de vopsea de la L’Oréal Paris și cum arăta pe părul meu. Cred că aici se vede cel mai bine pe părul meu:
Dar pentru că era ombre părea să apună și cu greu mai găseam vopseaua L’Oréal Préférence Wild Ombres, am zis să îmi iau un pachet promo, când am avut ocazia, și să îl țin pentru când îmi va veni din nou dor de această tendință spre… stingere – unul care venea la pachet și cu șampon Elseve pentru păr vopsit, iar, mai târziu puțin, am decis să mă și vopsesc cu ea. A ieșit un blond mai intens, pentru că și vopseaua era într-o nuanță mai deschisă (nr. 2 de data asta):
Această ultimă parte de vopsit cu ombre nu i-a prins chiar cel mai bine părului meu – l-a degradat mai mult decât încercările anterioare, m-am tuns la un moment dat la vârfuri, după care am decis să nu mai fac nici asta, căci venea nunta și voiam părul cât de cât lung – culmea, nu a mai prea crescut tocmai în perioada asta.
Ca să acopăr vârfurile lăsate de blondul de la ombre înainte de nuntă, m-am vopsit cu nuanțatorul la salon Milli, unde urma să-mi facă și coafura de mireasă. A fost cam prima „vopsire” la salon din viața mea și da, a fost cu nuanțator, tot L’Oréal, dar de această dată Professionnel: Inoa se cheamă, cu ulei din sâmburi de struguri, foarte tare. Am optat pentru o culoare apropiată de cea naturală, a părului meu din naștere. Pentru aceasta, Milli a combinat două nuanțe de culori. Uite așa a arătat 😊:
Dar L’Oréal Professionnel Inoa pe care l-a utilizat Milli pentru a scăpa de ultimul meu ombre era doar nuanțator, fără amoniac, așa că s-a dus, iar ombre al meu a revenit la locul lui. Motiv pentru care, ca să mai amân tunderea și să mă mai bucur un pic de o lungime a sa mai avantajoasă zilele acestea de toamnă, am preferat să îl vopsesc cu vopseaua semipermanentă L’Oréal Paris Casting Creme Gloss – nuanța Chocolate. Asta s-a întâmplat tocmai acum o săptămână și vă voi povesti curând cum s-a desfășurat totul. 😉
Care rămâne brandul meu preferat de vopsea de păr?
Și așa mi-am dat seama că în aproape 99% din cazurile în care mi-am dorit să-mi schimb look-ul cu ajutorul vopselei de păr, am apelat, indiferent de formă, la vopseaua de păr L’Oréal Paris. Absolut orice experiență cu acest brand s-a dovedit reușită, așa că mă declar fan.
Și mă bate gândul să mai încerc și altă gamă, mai ales că în ultima vreme îmi tot doresc să mă vopsesc blondă – dar, de data asta, o voi face la salon, profesionist, nu de capul meu.
Mă tentează în ultima vreme și nuanțele lor fanteziste Colorista L’Oréal Paris (care au tot fost în vogă datorită părului de sirenă, de zână ori de unicorn, în pasteluri sau chiar „curcubeu”), mai ales că și acolo mizează pe variante de vopsea de păr temporară.
Dar ca să experimentez, ar trebui să utilizez în avans L’Oréal Paris Colorista Bleach sau orice alt tip de decolorant, ceea ce înseamnă un proces de oxidare – bleaching serios al părului, și nu știu dacă sunt tocmai pregătită de asta, oricât de multă grijă pentru păr ar promite această variantă (v-am spus, acum mă gândesc să mă fac în sfârșit blondă, dar cum trebuie, la salon).
Totuși, fiind de-a dreptul fascinată de gamă, am cumpărat deja demult kitul L’Oréal Paris Colorista Bleach. Totuși, mai aștept cu el. Până când va trece trendul… :)) (don’t judge, please! Așa fac când mi se pune pata. Sper doar să nu ajung cheală.)
Voi ce pățanii aveți cu vopseaua de păr? V-ați vopsit singure acasă? Cum a ieșit, ce produse ați utilizat? Care vopsea vă e favorită? Lăsați-mi în comentarii poveștile / preferințele voastre! Cu siguranță ajută! 😉