Eu port roiuri de fluturi în mine zilnic, de toate soiurile. Îi iau după mine cam peste tot, de când mă știu, ca o domnișoara Havisham. Pe unii am învățat să mi-i ascund, să-i îndes în interior mai bine, pe alții i-am mai eliberat. Răzleți, mai ies pe-afară câte unii, mai mereu. Dar n-aș fi eu fără ei. Când eram mică, aveam impresia că s-au născut doar în mine și că vor muri toți acolo. Doar că nu au făcut-o toți deodată, iar alții noi s-au tot născut…
Uneori, fluturii aceștia au devenit de noapte. Au invadat stomacul cu frici, goluri de respirație, anxietăți, disperări, căderi și deznădejdi. Au fost monstruoși, s-au hrănit cu multă energie și au mușcat din mine când mi-era mai greu. Dar au roit spre alte corpuri și au lăsat loc și fluturilor de zi, colorați, încântători, care băteau adesea de parcă voiau să mă facă să explodez pe interior. Emoții, îndrăgostiri, drag de oameni sau de locuri, bucurii, începuturi…
Dar cei care sunt cam mereu acolo, nu pleacă niciodată, că e bine sau rău, sunt fluturii ca de roller coaster. Ăia care ai impresia că te coboară jos de tot, că te golesc pe interior până la limita leșinului, ca apoi, să te înalțe sus de tot, să te umple de reușite, de triumful fostelor căderi și suferințe care te-au adus acolo. Și mai sunt fluturii entuziasmului, ai bucuriei de a face pur și simplu un anumit lucru care-mi place. Sunt fluturii bucuriei de-a trăi.
[Text din provocarea #our15daysofwriting căreia i-am dat curs în cadrul unui grup de oameni faini din care fac parte.
Ziua 15 din 15. Fluturii
Scrie un text de 200-250 de cuvinte despre golurile din stomac – despre frici, îndrăgosteli, așteptări, emoții. Ce sentimente și/sau evenimente îți aduc fluturi în stomac?
Text la limită, ca de obicei. Nici mai mult, nici mai puțin de… 250 cuvinte.]