Ne-am născut liberi, într-o țară liberă. Pentru că au permis ai noștri, dinainte. Pardon: pentru că au smuls cu sânge libertatea. Dar noi ne-o îngrădim mai rău în continuare: cu televizoare, smart TV-uri, smartphone-uri, mai-mult-decât-smartphone-uri (i.e. i-phone-uri), ecrane și tehnologii care se scurg în creiere mai devreme decât orice virus…
Avem șansa să vedem fiecare colț al lumii, să cunoaștem oamenii de peste tot. Dar noi o facem numai de la televizoare sau calculatoare. Uneori în 3D, ca să nu ne plângem că n-„am fost acolo”. Și ne mințim că e perfect, că așa trebuie să fie, că așa și-ar fi dorit și cei dinainte.
Noi nu avem libertate, e o iluzie. Noi o împrumutăm în porții mici. Culmea e că tocmai de la noi înșine.
Nu e asta mai-mult-decât-ironie?
