Nu sunt genul de om care promite, care se angajează clar și răspicat în a realiza diverse lucruri față de cineva. Asta pentru că nu știu dacă pot să le fac. Și mai bine zic „Încerc”. Nu vei auzi de la mine „Promit!”, decât poate cu rare excepții. Promisiunile implică mai mult decât niște simple cuvinte. Aduci odată cu ele niște angajamente sigure și un munte de dezamăgiri dacă nu te ții de ele. Și ăsta e motivul pentru care rar spun „Promit!” cu gura întreagă. S-ar putea să nu pice bine, dar oricum e mai bine decât să spun asta și să nu reușesc ce am promis și apoi să dezamăgesc. Și același lucru aș vrea să îl primesc și eu: promisiuni mai puțin răspicate și mai mult dovedite prin fapte.
Totodată, cred că promisiunile cele mai importante sunt cele pe care ți le faci ție însuți/însăți. Promite-ți ție ca și cum ai promite celei mai dragi ființe de pe pământ! Abia apoi, după ce te-ai ținut de propriile promisiuni, poți să încerci și cu alții! Și dacă nu te-ai ținut de ele, fii mai dezamăgit(ă) decât atunci când ai fost trădat(ă) de cei mai importanți oameni! Începe ușor: spune „Încerc.”, nu „Promit!” și bucură-te de rezultate! 🙂
De azi, eu „încerc” să lucrez și mai mult la acest lucru!
