Îmi iau cu adevărat „Rămas bun!” de la 2022. Cu gânduri bune și sentimente plăcute în ce-l privește. Adică e chiar bun pentru mine. A fost un an cu atât de multe că adesea, deși simțeam că îmi scapă timpul printre degete și că ceea ce făceam în anul anterior, într-o anumită lună, parcă fusese ieri (lucru care deja devine laitmotiv în ultimii ani), mi-a dat impresia că am trăit mai mulți ani într-unul singur.
Și nu scriu postarea aceasta pentru că „așa e trendul prin social media” sau că abia așteaptă careva să citească ce am realizat eu în anul ce a trecut, ci fiindcă îmi face mie bine o astfel de recapitulare, mă ajută să-mi țin jurnalul și bilanțul de final de an. Anul trecut, am spart tradiția și nu am mai făcut-o, din aceeași idee (cine să-mi citească mie realizările pe anul ce se încheie și gândurile către viitorul?); cumva, parcă mi-a lipsit însă acest lucru, pe care îl făceam de vreo 9 ani de când e acest blog activ.
Chiar dacă anul acesta am abandonat acest blog, a fost pur și simplu pentru a crește personal și profesional, dar și pentru a reveni cu forțe noi și multe subiecte adunate inclusiv pentru această căsuță a mea virtuală. Am atâtea de scris și de povestit, nu știu cum de am reușit să adun forță să le și fac!
Până atunci însă, iată de ce am lipsit și de aici și ce mi-a adus 2022, de m-a ținut atât de ocupată.
- Începutul de an 2022 a debutat cu semnarea unui important contract pentru noi: cel pentru căsuță. 🏡 Da, anul acesta ne-am mutat la casă și acest lucru a venit cu atât de multă muncă și cu provocări! Și putem confirma ceea ce se spune din locuitul la casă, în majoritatea cazurilor: amenajarea curții ne-a ocupat cel mai mult timp, am muncit cel mai mult pentru ea și încă mai avem destule de făcut și acolo… 😊 Nu mai spun de interior; am tras mult și încă mai avem… Dar pe rând și cu răbdare le vom face.
Deși perioada mutării a corespuns cu startul războiului din Ucraina și cu multă incertitudine din acest punct de vedere, ceea ce ne-a debusolat și pe noi, ne-a înmulțit provocările din multe puncte de vedere și ne-a făcut adesea să ne îndoim de ideea de a ne muta la casă, tot credem că am luat cea mai bună decizie în acest sens, și la limită, înaintea tuturor creșterilor de preț (și) din domeniu. - Finalul de 2021 era perioada în care mă decisesem să-mi înving una dintre cele mai mari temeri din viață: să conduc. M-am înscris la școala de șoferi, mai mult din convingerea soțului că mă voi descurca, eu încă fiind foarte stresată din acest punct de vedere. Trebuie să specific și că am ales să fac școala pe mașină cu transmisie manuală, ceea ce a și complicat și mai mult procesul. 🙈
A urmat o perioadă foarte aglomerată și plină de stres și consum de energie, timp și emoții din acest punct de vedere. Dar nimic grozav nu poate să se întâmple fără să depui eforturi, așa că… după multe resurse investite și mai ales timp dedicat, ceea ce m-a și obosit teribil, în iulie 2022, m-am ales cu eticheta și actul cu care nu m-aș fi imaginat vreodată (sau, ca să nu exagerez, prea curând): (permisul de) șofer.
Nici nu știu dacă acesta e însă cel mai marcant lucru care mi s-a întâmplat anul acesta, însă, pentru mine, e o victorie nu atât din perspectiva obținerii încă unui lucru important în viață, pe care e bine să-l bifezi (care, da, te crește, te dezvoltă și te ajută la atât de multe lucruri), cât și pe parte psihică/emoțională: mi-am învins, înfruntând-o din plin, una dintre cele mai mari temeri din viață, care, fără exagerare vorbind, îmi genera coșmaruri – unul dintre cele mai repetate și înfricoșătoare vise urâte ale mele era să… conduc. 😀 - Nu mi-au lipsit nici lucrurile mai puțin plăcute în anul ce trece – doar, când primești, mai trebuie să și dai… Am experimentat pentru prima dată un lucru care îmi fusese străin până acum și despre care încă nu vreau să povestesc cu detalii.
Pe scurt, ce pot să spun e că 2022 a fost și anul în care… pentru prima dată, am fost luată cu salvarea și internată în spital. Pe 1 iunie. Poate că toate lucrurile realizate și toată viteza cu care s-au desfășurat multe, inclusiv pe plan profesional, până la jumătatea anului, m-au destabilizat, că de obosit e clar că au făcut-o.
Am stat vreo 5 zile în spital, timp în care am trăit atâtea sentimente; mă alesesem cu o anemie severă și, cum hemoglobina nu creștea la niște valori care cât de cât să-mi permită să stau în picioare și, prin urmare să fiu externată, mi s-a făcut și transfuzie de sânge. 🙁 - Experiența de care v-am povestit mai sus m-a marcat, m-a întărit și m-a învățat să mai pun frână și să mai delimitez puțin lucrurile profesionale de cele personale, venind într-o perioadă când mediul de la locul de muncă atinsese niște cote destul de toxice și care mă afectau.
Imediat după, în iulie, am reușit să iau și examenul de conducere, detașându-mă și învățând să-mi gestionez emoțiile și stresul, să mă pun pe mine pe prim plan în majoritatea timpului.
În plus, am început să lucrez mai mult la schimbarea în mai bine a mea, să elimin cât mai multe din ce îmi făcea rău și era toxic, din toate punctele de vedere. Și să caut să cercetez mai bine ce se întâmplă cu corpul meu, cum stau cu sănătatea de fapt, la niveluri și mai aprofundate – lucrul cel mai important din viață. - Spre finalul anului, am mai făcut o schimbare importantă. Am luat decizia să închei cel mai recent capitol al carierei, după 3 ani și jumătate, în care trăisem atâtea experiențe în contexte grele și în care am crescut foarte mult profesional. Doar că… ajunsesem în acel punct în care simțeam un blocaj care mă sufoca și, pe fondul experiențelor trăite în ultima perioadă și cu ocazia primei oportunități mari ivite, am decis să tai firul.
De-asta zic, 2022 mi-a adus atâtea (multe bune), în momentele în care simțeam că trebuia efectiv să se întâmple ceva sau să fac ceva ca să ies dintr-o situație.
Am început anul cu semnarea unui contract important în plan personal și l-am încheiat cu semnarea unui altuia, în plan profesional, dar care să-mi aducă și multe satisfacții personale.
E un pas foarte important pe care simt că l-am făcut în cariera mea, o evoluție firească însă după mulți ani de muncă și experiență, spre o etapă din care cu siguranță mă voi dezvolta extraordinar de mult. E prima dată când lucrez și într-o organizație, un mediu corporatist. 🙂
Și ca și cum schimbarea de job nu ar fi fost destul de solicitantă, a venit și cu un traseu ceva mai lung de parcurs până la locul de muncă, ceea ce a pus ceva presiune în plus pe mine în ce privește condusul. În nici o săptămână de când am schimbat jobul, am început să-mi dau drumul, ca peștele în apă, și… să conduc singură până la job.
Până atunci, eram asistată de Clau în dreapta mea, după care el lua mașina și pleca mai departe. I know… 🙈 Mare parte din faptul că acum conduc (singură!) i se datorează lui; multe luni după ce mi-am luat permisul pot spune că am făcut o a doua școală cu el. Pe bune!
De fapt, eliberarea de fostul mediu de lucru cred că m-a ajutat să mă mai detensionez și să încep să conduc, cu adevărat, singură în mașină. 😉
Însă e și aceasta (cu noul job și condusul singură) o etapă care, așa, pe final de an, m-a consumat foarte mult și mă face să simt oboseala. Cu siguranță însă lucrurile se vor mai așeza și mă voi liniști și odihni în 2023 (sper 😃). Măcar mai spre mijlocul anului… :-)) - Tot cam pe la începuturile noului meu job, am luat decizia să mai aducem un nou membru în familia noastră: am adoptat un cățeluș, de fapt, o cățelușă, pe care am botezat-o Luna! 🐶 Am luat-o puiuț, la vreo 6-7 săptămâni de viață, de la Homeless Animal Hospital – despre care v-am mai povestit aici, fiind un caz social (mămica ei fiind caz grav, salvată cu toți puiuții din stradă, mai exact Luna și încă 6 frați).
E primul cățeluș al familiei și așa am mărit rândul animăluțelor din viața noastră, alături de Maia și de Pușu. 😸 - Și pentru ca 2022 să fie cu adevărat un an plin și al premierelor, nu putea să se încheie decât în stil mare. Cine credeți că și-a petrecut sărbătorile de iarnă cu viroză și Covid? Și asta a hotărât Moș Crăciun să-mi aducă. 😜 Când credeam că voi scăpa de el… noi nu am mai avut acest virus până acum, fiind și vaccinați cu trei doze.
Asta e, sper să se termine relele aici, la Covid, să se încheie și cu pandemia (btw, oare revine sau scăpăm de ea anul ăsta? ori învățăm mai departe să trăim cu acest virus?) și să vină un 2023 chiar mai bun decât fratele lui ce a trecut.
- Și că tot a venit iar vorba de sănătate, și anul acesta (2022) am reușit să reduc tot mai mult consumul de carne, doar că am revenit la proteina animală mai mult în a doua jumătate a anului, din cauza dezechilibrului generat odată cu experiența din luna iunie. E bine însă, important e să mă simt bine în corpul meu și să fiu sănătoasă. Vreau însă să merg la un nutriționist, cu prima ocazie, să îmi creeze un plan de nutriție adecvat nevoilor mele, stilului meu de viață și dezechilibrelor de care sufăr.
Ca o concluzie, 2022 a fost așa cum l-am început: intens și plin de provocări; mi-a adus poate mai mult și decât am cerut. Și mă despart împăcată și cu bine de el, e chiar un rămas bun. 🙂 Îi mulțumesc lui Doamne-Doamne pentru tot ce mi-a dat, și pentru cele neplăcute – m-au învățat și împlinit spre mai bine și acestea, fiind parte din viață și echilibru! 🙂
Ce-mi doresc de la 2023? Să-mi aducă măcar tot atâtea experiențe minunate ca și 2022, chiar și dintr-acelea mai puțin plăcute și nu atât de dorit a fi memorate, pentru că, nah, și din astfel de momente am învățat atâtea și am crescut mult! ✨
Și mai sper să-mi pot organiza mai bine timpul, să pot scrie și pe aici mai mult și mai des, despre lucruri și experiențe care nu doar pe mine să mă îmbogățească, ci și pe voi. 🙂
P.S.: Am zis că nu o să scriu mult, că o să fie o postare cât mai succintă, dar, la cât de plin a fost anul trecut (cât mai mulți la un loc), nu aveam cum să reduc nici partea aceasta… 😊