Vreau să votez pentru ca, atunci când voi merge în mari centre universitare și culturale din afara țării, să nu fiu nevoită să plec capul în momentul când voi spune că m-am născut în România, țara condusă de un președinte plagiator…
Vreau să votez ca să nu-mi fie prins viitorul în votul unor oameni agățați de trecut, care și-au trăit deja „viitorul”. Merg să-mi smulg viitorul din mâinile lor. Pentru că mi-l merit, așa cum și l-au meritat și ei. Pentru că am muncit și mai muncesc la el. Nu mama, nu tata, nu bunicul, nu bunica… Eu vreau să-mi clădesc viitorul!
Tinerețea trebuie să voteze pentru viitorul bătrâneții, nu invers; așa curge firul naturii, într-un loc normal.
Vreau să votez pentru că e singurul lucru pe care nu ni-l pot lua și nu vreau să mi-l arunc singură la coș aici, la mine-n țară.
Poate că sunt naivă. Poate că e invers… poate că ăștia sunt românii: corupții, hoții, demagogii, impostorii, inculții care scuipă intelectualii, spărgătorii de semințe pe la colțuri de bloc, bețivii, pensionarii agresivi ce se vând pe-o fărâmă de pâine, analfabeții cu diplome, dar și cei fără nicio clasă… toți cu drept la vot egal cu al meu. Toți, într-o majoritate mizerabilă, au dreptul să decidă pentru tine. Pentru că sunt proști, da’ mulți!
Poate că toate astea de mai sus înseamnă să fii român. Dacă da, îmi pare rău, dar nu (mai) sunt „mândră” că sunt român. Nu pot fi așa!
Așa că merg contra unui val puternic, vocea mea va striga altceva pe 16 noiembrie! Pentru că doar așa mă pot considera român, parte a acestei țări! Pentru că România mea nu e a plagiatorilor, a corupților, a hoților, a bețivilor, a analfabeților! A fost destul…