Am fost în Asia acum 1 lună jumătate; ne-am întors fix luna trecută. Era exact când izbucnise în Asia nebunia Corona virus. Nu vă povestesc prea mult despre cum s-au desfășurat acolo lucrurile pe partea aceasta sanitară – a povestit Clau pe la începuturile acestui clip:
Ce vreau eu totuși să subliniez:
- De când am plecat spre Thailanda, în noaptea de 31 ianuarie, era foarte multă liniște și pustiu, aș zice, pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” Otopeni. Cam toți aveau măștile pe gură și nas și păstrau distanța.
Chiar știu că se făcea mișto la un moment dat pe tema asta, cu isteria purtării măștilor la români. - Cu toate acestea, peste tot pe unde am călătorit în Asia, de la aeroporturi până la hoteluri, existau dispensere de dezinfectant. În România nu erau nici la întoarcere.
- La plecarea spre România, înapoi, existau scannere termice speciale în Aeroportul Internațional Phuket. Mai peste tot, la punctele de control, aveau termometre cu care te testau rapid.
- Când ne-am întors, în seara de 16 februarie, la intrarea în țară, nu ne-a pus nimeni niciun fel de întrebări. Ce să mai vorbim de termometru, scannerul termic era deja de domeniul fantasticului. Dezinfectantul încă lipsea…
- Iar coada la Control Pașapoarte în Otopeni era imensă: o mare de oameni aștepta ceafă în ceafă să treacă, în vreo 7 cozi paralele apropiate. Practic, am intrat în țară dintr-o zonă afectată, fără să îi pese cuiva de la noi, fără să mă întrebe măcar de complezență ce fac, pe unde am fost, cum mă simt.
Acuma, între noi fie vorba, spre deosebire de alte țări pe unde am mai călătorit, la control pașapoarte la noi nu deschid nici măcar gura să spună un „Bună ziua”. În alte țări te mai întreabă măcar un „ce faci”, ba chiar mai fac și câte o glumă.
🌸 Citești aici despre:
Ce măsuri personale am ales eu pentru a mă proteja
De când ne-am întors, a izbucnit și în Italia și, treptat, a degenerat și în Europa, apoi a venit și vestea primului caz în România.
De atunci, nu am mai ieșit în oraș în zone aglomerate. Acum două săptămâni am ales să îmi fac abonament la sală pentru prima dată: am mers la o sală recent deschisă, foarte puțin aglomerată, timp de o săptămână jumătate.
Lucrurile mergeau atât de bine, ne trezeam dis-de-dimineața să mergem la sală, înainte de a merge la serviciu, începeam să slăbesc, să am un stil de viață cât mai sănătos, să îmi întăresc organismul (și) prin sport.
Însă de marți dimineață, 10 martie, nu am mai fost la sală. Oricum, în acea zi era pustiu pe acolo. Ieri, mi-am înghețat abonamentul. Însă în fiecare zi în care am fost, am igienizat aparatele la care lucram, înainte și după, cu dezinfectantul pus la dispoziție. Nu am observat asta la toată lumea, din păcate.
Am folosit doar prosoape proprii.
Nu am mai mers cu transportul în comun de săptămâni bune. Și de plecat din București oriunde altundeva în țară nici nu se pune problema acum… Mi-e greu când mă gândesc cu groază la ai mei, că sunt în Târgu Jiu, singuri și bolnavi. Dar sper să-mi asculte sfaturile pe cât posibil și să se protejeze cât pot ei mai bine.
De miercuri, 11 martie, la noi în companie s-a decis să lucrăm de acasă: fiind în domeniul ecommerce, muncim chiar mai mult astfel, pentru că s-a mutat totul spre online dinspre magazinele fizice. Dar ne iese și bine, pare că suntem mult mai productivi. 🙂
Decizia de a lucra de acasă nu a venit ușor, însă inclusiv noi, ca angajați, miercuri dimineață eram destul de alertați, mai ales că am aflat că o cunoștință care activează în același domeniu tocmai fusese diagnosticată cu COVID-19, după ce a fost la finalul lui februarie în Londra.
Însă sunt și nevoită să-mi gătesc mesele în fiecare zi. Nu mai comandăm nici mâncare acasă. Legat de acest subiect, las aici clipul lui Adi Hădean, care merită vizionarea:
Dar cred că ar trebui ca toți să lucrăm de acasă, dacă jobul ne permite și asta nu afectează nicicum businessul. Este o măsură firească; nu e normal să mergi la muncă acum cu teamă pentru sănătatea ta. Mai ales dacă trebuie să te deplasezi cu transportul în comun, care, am văzut și noi, cât de puțin igienice sunt.
De fapt, eu de miercuri nici nu am mai ieșit din casă. Noroc cu Clau că a mai fost nevoit să iasă și a mai intrat prin câte un supermarket, prin farmacie, după pâine și una-alta. Astăzi, duminică, 15 martie, povestea Clau că la LIDL se intra pe rând. Ieri la fel, la farmacie; era coada afară. Probabil că e legat de treaba cu „nu e recomandat să ai mai mult de 50 de persoane într-un spațiu”.
Făcusem mai demult o rezervare pentru vineri la un pub, să ieșim cu colegii. Am mai amânat ieșirea, dar vineri oricum m-au sunat să mă anunțe că ei închid șandramaua pe o perioadă nedeterminată.
Ce fac eu ca igienă nu e deloc diferit de ceea ce făceam oricum: eu sunt disperată oricum cu spălatul pe mâini destul de des și cu dezinfectarea mâinilor pe cât posibil. Am rămas cu acest obicei și cu mania igienizării de la bunicul meu.
Nu îmi place să beau după nimeni, din nicio sticlă sau pahar – asta like… forever. La birou, a(vea)m sticla proprie de apă și cănile mele, tacâmurile mele aduse de acasă, care stau doar la mine, în rollboxul de la birou. Am grijă ca la dozatorul de apă să nu ating partea aia de scurgere cu buza sticlei mele. Doar că nu astfel am văzut să procedeze toată lumea…
Nu îmi place să împrumut rujurile și luciurile de buze nicicui și nici să încerc eu rujurile și produsele de makeup ale altora sau testate de ele. Not OK at all. Dacă făceai asta până acum, încearcă să nu. Știu, vei părea paranoică, și de mine s-a râs pe tema asta, dar prefer să fie acesta cel mai mare rău în această privință. 😉
Până acum, în spațiile comune, evitam să ating orice direct cu mâinile goale, mai ales în băile publice. Din păcate, în continuare, până să degenereze treaba și la noi și să înceapă să se ia cât de cât măsuri, nu am văzut niciun fel de dezinfectant în spațiile în care am fost.
Din nefericire, oamenii în continuare pun mâna direct pe tot ce apucă, inclusiv pe alimente, la rafturi. Și le lasă acolo, pentru că nu le trebuie chiar tot ce ating… Pur și simplu nu înțeleg amploarea. Sincer, ar trebui să se permită atingerea lucrurilor în magazine doar cu mănuși sau pungi.
Eu recomand astfel de măsuri de igienă oricând, nu doar când e vreo epidemie.
Am amânat să mai merg la medici pentru controale de rutină pe care le aveam pe listă. Ce poate să aștepte, așteaptă.
În plus, poate ajută să știm cu toții, că pe site-ul Spitalului Colentina, ai la dispoziție un formular de evaluare medicală online, pentru o mai bună triere a cazurilor de probleme medicale și pentru a se evita deplasările la Urgențe, acolo unde nu e chiar urgent: https://spitalul-colentina.medicentrum.ro/solicita-evaluare/
Cât privește hrana, cred că avem stoc pentru câteva săptămâni, chiar luni. Și sunt destul de creativă pe partea aceasta. Noroc că știu să fac și aluaturi, nu am probleme dacă rămânem fără pâine. 😀
Și ce recomand eu e să vă bazați achizițiile perioada aceasta pe alimente cât mai consistente și sățioase: pe lângă conserve și cartofi, morcovi, noi avem stoc de paste făinoase, orez, quinoa, hrișcă, mei, bulgur, produse congelate, ceva carne congelată, făină, griș, mălai și drojdie uscată.
În privința apei, avem noroc cu o cană filtrantă care filtrează apa de la robinet destul de bine și ne scutește perioada aceasta de cărat bidoane de apă plată. De câțiva ani, ne folosim de metoda aceasta pentru asigurarea apei de băut și e all good, nu am avut nicio problemă. O recomand perioada asta, dată fiind situația. E foarte utilă.
Cu medicamentele, sper să nu se schimbe lucrurile. Aici avem stoc obișnuit și sper să ne descurcăm așa.
În ceea ce privește animăluțele, încercăm să le asigurăm și lor stoc de hrană pe cât posibil. Aah, și să știți că ele nu sunt purtătoare de COVID-19 și nu pot transmite acest virus. Nu o spun eu, ci medicii:
Foarte important: NU URMEZ niciun fel de sfat de medicație, „tratament” sau igienă ajuns la mine via social media, whatsapp sau mai știu eu ce mail dubios. Mă conformez pur și simplu directivelor și măsurilor impuse de autorități și urmez doar practicile uzuale de igienă elementară.
Nimic nu ne crește imunitatea instant. Sistemul imunitar se construiește doar treptat și fără să aplici vreun exces, urmând MEREU un stil de viață sănătos, nu doar în timpul unei epidemii.
Eu nu am mai avut gripă de când am plecat de acasă; în iarna ultimului an de liceu, am răcit ultima dată serios, dar a fost și cel mai nasol stadiu de gripă pe care l-am atins vreodată. Am zăcut în pat 2 săptămâni și se punea problema internării. Știu că era oricum epidemie de gripă în țară, muriseră câteva zeci și atunci și spitalele erau oricum în carantină.
De atunci, am mai răcit, dar nu atât de grav. Cred că mi-am întărit sistemul imunitar, dar s-a întâmplat în ani buni! În niciun caz peste noapte sau pentru că m-am decis eu într-o zi că gata, iau toate prostiile recomandate pe te miri unde și îmi crește brusc imunitatea…
Și am urmat întotdeauna practicile de bună igienă obișnuite, fără să mă consider eu vreodată mai moțată sau aplecând urechea la te miri ce sfaturi. Chiar cu riscul de apărea ridicolă și a se face mișto pe seama faptului că exagerez cu igiena.
Concluziile mele cu privire la situația actuală
Well, poate că singurul lucru „bun” (dacă mi se permite) la acest virus e că ne învață să fim mai atenți la igienă, să ne spălăm mai des și serios pe mâini, să folosim dezinfectant în plus, să avem grijă ce atingem și cât de mult ne apropiem fizic de ceilalți, în spații publice.
Și, sper, să învățăm să fim mai atenți pe partea de economie și să reducem din food waste. Să învățăm să ne dozăm optim hrana, să gătim mese consistente și sănătoase, totuși, să facem față unei penurii, indiferent de ce situații de criză vor mai veni.
Este foarte important să ne păstrăm calmul, să nu reacționăm impulsiv, oricât de greu ar fi, daaaar… să rămânem totuși precauți.
Cred că se exagerează inclusiv spunându-se că e o pandemie (chiar și definiția termenului din dicționar o confirmă); mai degrabă e o epidemie. Dar nu asta contează, cum numim fenomenul. Ci ce facem, cum ne comportăm, cum ne protejăm, cum ne manifestăm inclusiv față de ceilalți într-o astfel de criză, cât de egocentriști devenim (lucru care, de fapt, se va întoarce oricum, multiplu, împotriva noastră).
În momente de acest fel, ca în orice altă criză, egoismul și minimalizarea situației, precum și ironizarea celor care chiar iau măsuri, conduce spre dezastru și ucide vieți. Cred că de aceea a degenerat atât de mult totul și în Italia. Nu s-a acordat atenția cuvenită, nu au fost luate lucrurile prea în serios…
Nu trebuie să facem mult, ci să respectăm lucrurile de igienă minimale și de bun simț, să nu ieșim din casă dacă nu e neapărat necesar; acest puțin e esențial și arată respectul față de viață, față de noi înșine și, astfel, față de toți ceilalți. E singurul mijloc prin care putem ajuta în acest moment.
Să rămânem conștienți!
#staysafe #stayhome
