Scriam mai demult asta:
Există o teamă de ridicol, ne e jenă să ne asumăm și părțile eșecului, mai ales când pornim la drum cu aripi larg întinse și avânturi mari. De parcă n-ar face parte și el din temelia succesului. Însă viața ne e doar una fiecăruia și simt deja pe pielea mea că dacă acum nu e momentul, în mod cert nu va mai fi altădată.
M-am gândit să mă întorc la scris și, în special, la poezie. Sau măcar la o formă a sa. La liric, indiferent de statut. E impropriu spus „să mă întorc”, căci de abandonat – nici scrisul, nici gândirea poetică – n-am făcut-o niciodată. Dar să îmi aștern din cât mai multe gânduri pe ceva, fie el și computer și poate, mai târziu, o carte. Sau mai multe. Să ajung până la urmă… poetă, așa cum mă visam când eram mică. 😛 Mai ales că „scriem”/spunem/creăm zilnic poezii, fără să ne dăm seama. Poezia e în fiecare din noi, în dramele și bucuriile proprii…
Și cum parcă nu aveam destule proiecte și prea multe de făcut în perioada aceasta a vieții mele, m-am gândit să mai creez o poveste. Dar poate că e tocmai din dorința de refugiu și relaxare, când mă copleșesc prea multe. Poate va fi refugiul meu. Și nu doar al meu. Așa am născocit G|ND PE R|ND, un loc în care îmi voi vărsa din gânduri, trăiri, plăsmuiri. Pentru mine și pentru alții: UNIC vers pentru fiece UNIvers. Dar nu vor fi neapărat (numai) versuri. Cu ambivalență, sintagma-titlu poate fi citită dublu. Sau multiplu, după imaginație. Va fi o carte (virtuală, inițial – poate), la a cărei scriere aveți deja invitația să asistați, dacă doriți. 🙂
„Filele” acestei „cărți” vor fi cât mai simple, în alb și negru – un fel de Yin și yang propriu, orice parte albă conține puțin și din partea neagră, și invers. Restul simbolurilor vă las să le descoperiți singuri. 😉
