Un pustiu de sat în care se împuținau tot mai mult până și plantele, dar unde erau mai aproape stelele, că le puteai zări cel mai bine Carele. În care străjuie, pe deal, o casă modestă, ridicată însă cu bogăție sufletească, aproape din piatră seacă, acum aproape un secol, când sătenii se ajutau între ei. O casă ce, cu ai ei pereți gălbui, a îmbrățișat copilăriile unei generații longevive. În care pâinea pe vatră rămânea delicatesa supremă, al cărei gust, tocmai ea, făuritoarea-i supremă, alegea să i-l strice, consumând-o, aburindă încă, împreună cu niște nuci și prune uscate.
În casa aceea, tot cu ajutorul zeiței aluaturilor, s-au divulgat curiozități și s-au aflat adevăruri: de ce ești mai mare dacă te-ai născut într-un an mai mic ca succesiune; de ce stânga unui om din fața ta e echivalentul dreptei tale, din fața lui; de ce se ține fusul drept ca să-i torci lâna pe el în fir subțire; plasticul se topește dacă-l lași pe soba încinsă; pisicul strică această liniște, te trădează și hârșâie pe ușă dacă-l uiți închis în camera unde i-am făcut haine la mașina de cusut a străbunicului, apoi fuge așa pe câmp, când străbunica îl eliberează, bodogănindu-ne…
[Text din provocarea #our15daysofwriting căreia i-am dat curs în cadrul unui grup de oameni faini din care fac pare.
Ziua 12 din 15. Cuvinte
Scrie o poveste de 200 de cuvinte (!) în care să fie menționate cuvintele:
pustiu, secol, gălbui, prune, a hârşâi.]