Am tot amânat să scriu despre nunta noastră: nu știam de unde să încep, cum să-mi organizez emoțiile, ca să pot transmite totuși și ceva util pentru viitori însurăței ș.a.m.d. ☺️
Dar, pe parcurs, mi-am dat seama că, în fapt, așa cum îmi vin toate în cap acum, așa a fost și cu organizarea lucrurilor: din toate părțile, unele venite deodată pe capul nostru, altele controlate, dar, cu toate acestea, în final, tot ajunse buluc pe umerii noștri.
(Spun din capul locului că postarea aceasta e cea mai lungă, așa că ia-ți cafeaua sau ceaiul aproape ca să citești.
Iar dacă ești pe fugă sau nu ai răbdare să citești tot, te invit să dai click în cuprins pe subtitlul care te interesează și vei fi direcționat(ă) direct la pasajele din text respective.
Am inserat și fotografii multe, ca să meargă mai ușor parcursul textului și să… inspire. 🤗 Am scris în detaliu, cum mi-e specific, pentru că am văzut acest lucru și ca pe un exercițiu de jurnal, ca, peste ani să citim totul, detaliat, și să ne amintim cât mai dezvoltat, toate lucrurile, așa cum s-au întâmplat. E, mai degrabă, un exercițiu super util pentru mine, fiind și o treabă personală.
Dar toată povestea se vrea, relativ, și un ghid util în organizarea unei nunți obișnuite, fără mare fast și tam-tam, dar pe care mulți să și-o amintească încă după ani mulți, cu plăcere și joy-joy. Am zis că, dacă tot povestesc astfel de lucruri mai personale și o fac în detaliu, să și ajute pe alții, care citesc și au nevoie de informații pe subiect.)
🌸 Citești aici despre:
Ne-am organizat singuri nunta. 👰🤵
Pornesc însă prin a dezvălui, din capul locului, că noi ne-am organizat singuri nunta, parțial și pentru că, anterior, cu câteva luni înainte, ne-am confruntat și cu o serie de probleme familiale, care au mai adăugat stres la poveste.
Nu s-au implicat părinții niciunuia dintre noi, pe alocuri au mai sărit în ajutor cu idei mătuși și prieteni, dar totul a stat în controlul nostru, pe principiul: „E ziua noastră, cum iese, ne asumăm și mergem mai departe”.
Și cred că e cel mai bine, deși am și în acest caz unele antiexemple: oamenii, chiar din dorința de a te ajuta, pot ajunge să-ți facă mai rău în astfel de clipe sensibile și pline de stres. Însă cred că, știind ce ne dorim, le-am gestionat și pe acestea destul de bine.
Sigur că ne-ar fi plăcut să avem mai mult ajutor și sprijin din mai multe direcții, dar așa a fost să fie și, până la urmă, după cum spuneam, asta a fost de bine, căci, și bune, și rele, au fost în cârca proprie.
Revenind la organizare, las cât de punctual pot povestea, căci mă gândesc că astfel poate ajuta și altor cupluri care vor să facă pasul, dar nu știu de unde să înceapă. 😀
Alegerea orașului pentru nuntă, a bisericii și… a datei 📅💒
Ani la rândul ne-am tot învârtit în privința subiectului nunții. De când Clau m-a cerut, din 2015, ne-am făcut toate scenariile, doar că nu am făcut bine planurile, cu precizie.
Oricum, îmi place ca perioada de logodnă să se desfășoare lejer, pe câțiva ani, să nu vină, ca de obicei, clișeic, nunta imediat după (ca și cum, dacă ai fost cerută, trebuie neapărat să faci nuntă anul imediat următor), ci să ne bucurăm cât de cât, o perioadă, și de noul statut, de… logodnici. Ceea ce a fost să fie, poate mai mult și decât am fi preconizat. Logodna, pentru mine, nu are termen de expirare.
Ba chiar mi-ar fi plăcut, în perioada de logodnă, să fi făcut slujba de logodnă la biserică, să ne punem pirostriile adică – aveam eu goangele cu „tradiția” asta a logodnei, să fie urmată partea asta măcar. Așa îi înțelegeam rostul. Doar că n-a mai fost să fie.
În fine, am început să ne gândim unde facem nunta: în București / în jurul Bucureștiului, mai retras, ba Clau chiar avea filme să fie la munte, iar eu – în grădină, în aer liber 😇. Dar era foarte anevoios totul astfel, mai ales cu… adusul familiilor și al rudelor, așa că am zis pas și, de prin 2016, am început să ne uităm după locuri de nuntă prin București.
Am participat chiar și la un târg de nunți la Romexpo – Târgul Miresei parcă. În afară de o parte de idei de invitații și câteva modele de verighete, nu ne-a atras mare lucru și nu ne-a ajutat. Ba am început să fim agasați, chiar și telefonic, de o parte dintre restaurante și localuri de nunți. GDPR, unde erai, tată, atunci?! 🤣
Foarte multe localuri pe care le-am urmărit erau kitschoase, scumpe și nu se încadrau întru totul sau mai deloc în dorințele noastre. Singurul loc care știu că mi-a plăcut mult a fost Palatul Ghica Tei, dar era destul de scump și nicicum nu am reușit să ne sincronizăm cu persoana care se ocupa de programarea vizualizărilor și discuțiilor pentru evenimente. Așa că a rămas în aer până s-a estompat treaba…
… ca, oricum, prin august 2016, să ne cheme soră-mea la nunta ei în octombrie 2017. În 2016 nu mai aveam ce face, pentru 2017, planurile ne picau, căci nu poți face două nunți în familie în același an, așa că a rămas (și timpul) să ne organizăm pentru 2018. Deși mi-ar fi plăcut mult anul 2017 să fie.
Tot în 2017, în iunie, am participat la întâlnirea de 10 ani de la absolvirea liceului la un local proaspăt deschis în Târgu Jiu, unde urma să aibă nunta, în iulie, și o bună prietenă a mea – cred că a ei a fost a doua în localul în care a fost și întâlnirea de liceu. A participat la petrecerea asta de colegi de liceu și Clau și așa a ajuns să spună: „Foarte frumos aici! Dar de ce nu ne facem noi nunta într-un astfel de loc?”.
Este vorba de Riviera by Anna Events, care combina cumva cam toate dorințele și așteptările noastre legate de locația de nuntă, iar mie mi-a plăcut că are și o grădină foarte frumoasă, vara fiind plin de flori și gazon verde, cu poteci, pârâiașe și podețe simpatice. În plus, era aproape de locuința alor mei și, practic, de locurile unde am copilărit.
Am luat apoi legătura cu cine se ocupa de organizarea de evenimente acolo. Prietena mea, care urma să aibă nunta acolo într-o lună, ne-a spus că a fost mulțumită de cum au decurs treburile, ne-a spus prețurile; meniul îl degustaserăm deja în iunie și am fost încântați; viitorii miri ne-au dat niște insights bune pe partea asta și au spus că ne ajută cu alte treburi pe acolo, dacă ne hotărâm.
Așa am ajuns ca, în zilele când am venit pentru nunta prietenei mele, la aceeași locație, să stabilim niște întâlniri pe la firma care se organiza de evenimente la acel complex de localuri. Vorbisem pe mail cu cineva, în avans.
Voiam pentru ziua cea mare o zi de vară, cu soare, să fie cald, să nu plouă. Iunie e lună cu post, august la fel, deci tot un iulie era potrivit. La local aveau disponibilă data de 7 iulie, sâmbăta, așa că ne-am bucurat să fie asta ziua! Era cu o zi înainte de ziua de naștere a mamei.
Am stabilit restul detaliilor creionate pentru organizarea sălii: număr de persoane estimat, care era sala disponibilă potrivită pentru noi, meniul și detalii de decor, foarte generaliste. Semnat contractul, cu niscaiva avans.
Ne-am îndreptat apoi spre biserica unde s-au cununat religios o mare parte din rudele mele – Biserica Sfinții Apostoli „Petru și Pavel”, monument istoric, aceeași de pe axa ansamblului lui Brâncuși. Speram din tot sufletul să se poată și acolo pe data de 07.07.
Și chiar am fost primii care au fixat pentru acea dată, în calendarul preoților. Așa ne-am ales noi și ora: 16:30. Între timp, ziua a devenit foarte aglomerată, fiind multe nunți programate la acea dată în biserica respectivă.
Am avut ocazia să vedem și localul nostru – sala Noblesse din cadrul complexului Riviera, la nunta prietenei mele, cu un an înainte – era încă în organizare și retușări, dar arăta bine.
Ne-au permis să o vizualizăm și știu că am fost atentă la mochetă, căci spusese doamna cu care am semnat contractul că e gri. Clau era ceva de genul: „Sper că nu vrei acum să schimbi și mocheta?!” Dar nu era cazul: chiar mi-a plăcut, era un gri-deschis cu tentă de bleu și cu arabescuri albe.
Ideea e că îmi doream să ne jucăm cu pasteluri, cu alb, cu nuanțe luminoase, la decoruri, să pară totul cât mai diafan, spre Shabby Chic – un stil de care sunt eu cel mai atrasă. E motivul pentru care mi-am dorit o sală așa, cu scaune albe Chiavari, din cauza cărora, în final, am avut și ceva neînțelegeri cu cei de la local, dar despre părțile mai puțin plăcute ale nunții aș vrea să discut altă dată.
Deci cam așa se face: stabilirea datei în funcție de disponibilitatea în local (cel mai important, odată ce l-ați găsit pe sufletul vostru!), apoi la biserica dorită, dar aveți grijă ca ora pe care o stabiliți pentru slujbă să fie una rezonabilă, să aveți timp să vă pregătiți înainte, să rămână între, până la ora de sosire a invitaților la restaurant, timp și pentru poze și alte retușări, dacă e cazul. Nu mai spun de situațiile când cununia civilă e în aceeași zi! La noi a fost doar cununia religioasă atunci.
Programarea la salonul de coafură și pentru machiaj 👁️👄
Când aveți data stabilită, locația și biserica, vă liniștiți, începeți să anunțați apropriații și să vă ocupați de altele necesare. Doar că timpul trece extrem de repede și mai intervin și o serie de probleme personale sau legate de job și așa întârzii stabilirea unor lucruri.
La un moment dat, m-am trezit prin septembrie 2017 că am coșmaruri că nu am stabilit clar un salon unde să îmi programez coafura. Apoi, mă sună mătușă-mea cu sugestii: știi, trebuie să te programezi din timp și acolo, și acolo, și dincolo, că apoi rămâi fără și nu are cine să te facă, pentru că e plin sezon și unele saloane programează deja și cu un an în avans. 🙂
Panica intervine! Mă informez despre saloane. Noroc că știam în mare parte ce „coafură” voiam, nimic sofisticat. Și așa îmi amintesc de un salon la care mai mergeam în liceu, Salon Milli. Sun într-o dimineață, vorbesc tocmai cu șefa, Milli, și rezerv ora și ziua. Discutăm, îi pare cam devreme, desigur că „avem locuri, încă nu s-a programat nimeni de acum pentru iulie, ești prima”. 😂 Da, dar… panică! Că am visat…
Și tot din panică și din nevoia-mi de control freak ce sunt, mă gândesc să mai programez și pentru alte persoane, să fie loc acolo la salon pentru toată lumea, cât mai multe, dacă se poate, încă 10 adică. Și mai bag și la machiaj, că fiica lui Milli, Roberta, se ocupă și de partea asta.
Pentru machiajul meu de mireasă, aveam rezolvat cu o prietenă, makeup artist. Dar mă gândesc și la invitatele din alte localități. Big mistake, dar vă povestesc de asta tot cu altă ocazie, când poate voi arăta și fața mai puțin plăcută a unei nunți.
În fine, am știut ce am vrut: o coafură simplă, cu bucle lejere, cu coroniță de flori naturale peste, nimic ieșit din comun. Nu sunt adepta cocurilor sau a nu știu ce briz-brizuri, fie vorba chiar de nuntă. Ce a ieșit, vedeți bine și aici pe instagram la mine:
Cât privește makeupul, am avut încrederea să mă las pe mâinile unei prietene din Timișoara, care e foarte pricepută și face machiaj profi pentru diverse ocazii: o găsiți la Magic Make-up by Andreea Miloiu. Am vorbit cu ea din timp și a rămas că îmi face sigur ea machiajul. Ba chiar s-a ocupat și de machiajul nașei și îi mulțumesc încă o dată și pe această cale.
În mod normal, nu mi-ar fi plăcut să pun invitați dragi la treabă (ea fiind și dintre domnișoarele de onoare), să o stresez pe ea cu o chestie atât de importantă, dar cum Jamilla Make-Up, la care m-aș fi dus în mod normal în Târgu Jiu, era în concediu în ziua aceea, a rămas așa. Oricum, Andreei i-a făcut plăcere, căci e foarte pricepută și pasionată de domeniu și are atât de multă experiență cu miresele!
Am plecat de la ideea de smoky și am ajuns tot la un machiaj clasic, dar au contat foarte mult produsele profesionale utilizate și, mai ales, mâinile magice ale Andreei. Vedeți tot în foto de mai sus cum a ieșit. Dar și în toate celelalte fotografii.
Cred că s-a încadrat mult mai bine acest makeup în lookul diafan și de mireasă-zână pe care am vrut să mizez. A fost foarte lăudat oricum. 🙂
Stabilește formația de muzică populară! ️🎤️🎶
Am stabilit destul de timpuriu, tot prin septembrie, pare-mi-se, și cu formația. Oricâte mi-ar fi sugerat rudele din Târgu Jiu, nouă ne-a plăcut mult solista care a cântat muzica populară la nunta prietenei mele, de care vă vorbeam mai sus. Avea o voce foarte bună, cânta destul de divers, cam din toate zonele țării, ceea ce se preta la noi, cu invitați cam din toată țara. 🙂 Și când îmi cade ceva cu tronc, așa rămâne!
E vorba de trupa lui Costi Buga, iar solista era Daniela Arcanu. Am bookuit prin prietenii respectivi, căci încă erau liberi. Am avut însă o surpriză la nuntă (și) din acest punct de vedere: nu a venit cântăreața pentru care tocmisem tocmai această trupă, ci o altă persoană, deși întrebasem până în ultimul moment dacă va fi Daniela Arcanu și la noi și am fost asigurată că da. Parcă simțeam ceva.
În fine, lumea însă nu și-a dat seama/nu a știut cum fusese stabilit, iar cântăreața care a venit în locul celei tocmite a fost OK ca voce – lumea a fost foarte încântată de formație și de muzică.
La fel, gândește-te bine la rochia de mireasă! 👗👸
Sunt convinsă că fiecare dintre femei are conturat deja un stil de rochie de mireasă în minte, când se gândește la ziua cea mare. Și eu, în mare, l-am avut, doar că a fost mai dificil să găsesc lungimea de undă potrivită.
Am să fiu mai precisă aici: am vrut neapărat nuanța de roz-pudrat (culoarea mea preferată) pentru rochia de mireasă, să fiu cu adevărat ca o zână, diferită, aparte. Nu am vrut alb, nu am considerat că mă reprezintă
Pe de o parte, a șocat multă lume: mama a început chiar să se strâmbe că nu e bine, că nu mă primesc poate la biserică așa; Clau spunea că voi avea mari șanse ca alte tipe să se îmbrace în aceeași culoare – dar hei, o rochie de mireasă, ca mireasă, o faci să se distingă, indiferent de culoare.
Pe de altă parte, a fost mult mai dificil pentru mine să dau de ea căci:
- nu prea sunt în comerț rochii de mireasă în această nuanță (și dacă sunt, e greu să se potrivească și modelul pe stilul tău);
- multe ateliere chiar confundă nuanțele și te trezești că înțeleg că e vorba fie de roz-somon, fie de un lila mai șters.
Nu am vrut alb și chiar nu mi-a păsat de vocile care au comentat pe acest subiect. Pur și simplu nu le-am auzit. Ba chiar le-am spus domnișoarelor de onoare că pot veni ele în alb și chiar a fost o dorință a mea, dar ele nu s-au simțit în regulă să facă astfel.
Nici ideea de voal nu m-a atras. :)) Nu am respectat nici tradițiile locului.
Ca stil, eu îmi doream, tot ca la coafură, să merg pe lejer, pe ideea de rochie diafană, de zână cu flori pe cap. Mă îndreptam chiar și spre un stil boho. Nu voiam dantelă (sau nu orice tip de dantelă), căci mi se părea că e prea regală și încarcă, plus că trebuie să fie foarte calitativă ca să arate de-a dreptul așa, nobil.
Mi-am dorit, în schimb, o rochie de voal fluid, să creeze falduri, să curgă frumos, dar să și aibă prestanță prin valurile sale. Nu am vrut rochie de mireasă tip prințesă, nici tip sirenă, dar să arate totuși ca de… fairy.
Am căutat și am salvate atâtea adrese de magazine de rochii de mireasă care s-ar fi apropiat de ce-mi doream eu! Pot oferi consultanță chiar, dacă sunt viitoare mirese cu dorințe așa de aparte. :)) Doar că mereu era una-alta care nu se potrivea: fie erau prea țepene, prea fastuoase, fie nu era rozul acela prăfuit pe care îl căutam. Greu devenise. 😀
Așa că am zis că trebuie să fie musai pe comandă rochia de mireasă, dacă tot aveam atâtea pretenții. În definitiv, voiam, de fapt, ceva simplu. Dar e greu când nu mergi cu turma. 😛
Primeam și tot felul de sugestii de la apropiați și devenise obositor, pentru că deja multe se îndepărtau de ideea de la care pornisem. Mie îmi trebuia cineva și cu veleități de designer, nu o simplă croitoreasă, ca să înțeleagă tot. Găsisem în final modelul dorit, clar! Aveam o foto salvată de pe Pinterest.
Destul de târziu, prin a doua parte a lunii februarie, știu că am început să mă precipit cu rochia, după ce obosisem să o caut gata făcută, prin magazine, online și fizice (mai puțin).
Am luat inițial legătura cu un atelier de designer din Cluj, care îmi spunea că se poate face cum o vreau și este timp suficient, doar că… mi-am dat seama apoi că era foarte dificil să merg în Cluj la măsurători/probă etc., chiar și zburând cu avionul. Mai ales că, până prin aprilie, am tot avut destule probleme care mă țineau aproape de zona București-Târgu Jiu. Într-un fel, îmi pare rău. Îmi dau seama că din 3-4 drumuri poate că aș fi scăpat de grijă. Dar tot aveam nevoie să știu mai aproape atelierul, în caz de…
Și tot am săpat stresată și am ajuns astfel la atelierul Oana Nuțu, tot designer, care îmi apăruse în feed cu o postare tocmai la momentul potrivit. Îi mai urmărisem creațiile pentru bride, dar mie îmi rămăsese sufletul la modelul meu de rochie. Are și creații destul de convenabile ca preț pe partea aceasta.
Am vorbit pe chatul de facebook inițial, a zis că se poate face ce-mi doream, dar pe tulle, nu pe voal fluid. Și m-a asigurat că va folosi un tulle foarte calitativ. Am fost la măsurători, indicații de design, dar ea nu a putut fi prezentă, și am ales cu doamnele croitorese o nuanță e roz-pudră pentru care rămăsesem încă în dubii.
Eram însă atât de fericită că am rezolvat și cu o parte atât de importantă, ca rochia! Plus că atelierul e la Casa Presei, foarte aproape de zona în care locuim.
Gândul că nu mă văzusem însă cu Oana Nuțu, cu ochiul potrivit de designer, nu prea îmi dădea pace, așa că am contactat-o după o lună să verificăm ce am ales și dacă e în regulă.
Bine am făcut, m-am mai relaxat și m-am asigurat că la rochia mea se va folosi cel mai potrivit roz-pudră, căci da, feelingul meu legat de nuanțele alese inițial fusese justificat: nu le alesesem bine. 🙂
Cu Oana am fost foarte încântată să discut, e o persoană foarte caldă și mi-a oferit niște sugestii legate de accesorizare și, mai ales, de încălțăminte, foarte bune, atât de personalizate pe sufletul meu. M-a ghicit, cum s-ar spune! Mă rog, i-am spus ce îmi place în general.
Ea mi-a sugerat ca domnișoarele de onoare să se îmbrace în pasteluri (fie o singură nuanță, fie diverse), dacă tot vreau să merg pe ideea de diafan, culori deschise, iar ele nu doreau să poarte alb.
Pe această parte, fac o paranteză și spun că nu am acordat absolut deloc atenție „uniformei” de domnișoară de onoare. Sincer, urăsc trendul acesta: domnișoarele de onoare să se îmbrace similar, în aceeași culoare, ca în uniforme. De ce? De unde până unde? Mi se pare incomod pentru toată lumea. Să lăsăm loc expresivității pe toate părțile, zic, că de-aia, Doamne ajută, suntem diferiți.
Oana Nuțu era foarte încântată că sunt o mireasă care își dorește, în sfârșit, și altceva: o altă culoare decât alb. Și spunea că va folosi modelul de rochie și în viitor pentru alte mirese posibil doritoare, că îl va numi după mine. 🙂
De asemenea, mi-a reamintit că, încă din copilărie, combinația mea preferată de culori era rozul-deschis și bleul precum cerul senin. Și uite așa ajungem, ușor, și la pantofi. Ca o coincidență, ea chiar era îmbrăcată așa, diafan: avea un pulover bleu, cu cercei cu ciucurei roz-pudră în urechi. Și m-am reîndrăgostit de acest mix de nuanțe.
A mai urmat apoi o probă și încă una la o săptămână, pentru reajustări, prin iunie. A fost gata în timp util, doar că am lăsat-o la atelier, am luat-o definitiv cu câteva zile înainte de plecarea la Târgu Jiu pentru pirostrii. 😀
Și fotograful? Dar videograf? 📸📹
Și partea aceasta recunosc că am cam amânat-o și ne cam panicasem.
M-am învârtit pe la atâtea firme care ofereau aceste servicii prin Târgu Jiu, ca, în final, să ajung la… Best Memories, unde, culmea, era fotograf Mihai Codreanu, cel care fusese la nunta amicilor de care vă spuneam mai sus, dar și pe care îl mai cunoscusem și se învârtea prin cercul comun de prieteni.
Nu știu cum de nu mă gândisem înainte la el, căci mi-aș fi ușurat din multe munci și răspunsuri cu „nu mai avem disponibilitate pentru acea dată”. Dar probabil tot panica e de vină. Plus că m-am întâlnit cu el într-o perioadă extrem de grea personal, ca să stabilim toate cele. Așadar, da, cu mult noroc, avea disponibil în data respectivă.
Inițial luasem doar pachetul cu foto, auzisem că partea de video nu prea merită, căci, în afară de momentul când vezi prima dată video, când e gata și îl primești, nu prea îl mai vizualizezi ulterior. Totuși, ne-au convins nașii să optăm și pentru video, căci va conta după ani și da, e o amintire vie. Așa că am upgradat pachetul Best Memories și la video, cu Aurel Colceag.
Mihai e foarte atent la detalii, a ținut cont de tot ce i-am spus (dar și de ce uitasem), e perfecționist, punctual. Am avut o discuție foarte amplă inițial, în care i-am transmis absolut toate preferințele noastre în legătură cu nunta, inclusiv culori, flori etc. Ne-a transmis destul de multe ponturi și sugestii utile, fiind din zonă și cunoscând cam tot ce înseamnă organizare de nunți.
Ulterior, s-a cunoscut și cu Clau și pot spune că suntem amici. Îl admirăm mult și face o treabă grozavă. Chiar am câștigat un om mișto pe partea aceasta. A scris foarte drăguț deja despre nunta noastră pe site-ul Best Memories. Lui i-a plăcut foarte mult ideea mea de rochie altfel și chiar s-a bucurat că, în sfârșit a avut șansa de a poza… altceva în această privință.
Ne bucurăm că i-am ales pe băieți: ne-au oferit un confort psihic aparte, sunt joviali, dar, mai ales, ne-au inspirat siguranță și încredere. Ceea ce e megaimportant în relația cu foto-/videograful de nuntă. A fost o experiență foarte frumoasă să lucrăm cu ei.
Mai mult, au fost foarte încurajatori venind vorba de șanse mari de ploaie preconizată în ziua nunții noastre. Cu o zi înainte, m-au asigurat că ei au soluție și pentru astfel de situații. Dar nici nu am vrut să mă gândesc! Decât poate, dacă ar fi avut un aparat de alungat norii urâți. :))
Cu toate furtunile anunțate, totuși, toată ziua, de când m-am întors de la coafor până seara, după ședința foto și primirea majorității invitaților, a fost un soare și am fost atât de fericită! După partea asta și a doua zi, potopul! :))
Am avut parte, așadar, și de ședința foto pe care ne-o doream, iar băieții au spus că nu au mai văzut o mireasă să-și dorească atât de tare soare și să-l aibă, când toate șansele, de la începutul zilei, mai ales, erau de ploaie mare. 🙂 Da, nici vremea nu se pune așa, oricum, cu mine! 😅
În pachetul de foto+video, am avut și cabină foto, de care abia dacă se mai dezlipeau oamenii la nuntă, de am rămas fără hârtie foto la un moment dat. Dar și un album foto pe hârtie, primit recent, care arată cam așa – are vreo 80 de poze:
Mai multe detalii despre acest album, cum se alege, citiți tot la băieți pe site.
Partea digitală a albumului a venit foarte nice ambalată, într-o casetă de lemn cu stickurile de foto digitale și video + câteva fotografii pe hârtie. Foarte mare atenție la detalii. Uite:
Florile: buchetul, cocardele, lumânările, coronița 💐🌸👑
Aici au ajuns de timpuriu la mine niște postări cu buchete de mirese mai… altfel. Nu mai țin minte exact cum, dar reținusem florăria La Storia de ceva vreme, așa că m-am dus direct spre ea pentru buchet, flori de cocarde, lumânări și coroniță.
Nu-mi puteam imagina că există atâtea flori deosebite și pe stilul meu în Târgu Jiu și cred că am avut un mare noroc că există în orașul natal această florărie și că am găsit-o pe doamna respectivă cu așa de mare grijă și iubire pentru… flori. Cam ca mine. Ne-am atras cumva și reciproc, eram pe aceeași limbă.
Pentru buchet, m-am inspirat de pe Pinterest și m-am dus direct cu foto. Am vrut unul romantic, cu flori delicate, care să inspire primăvară, diafan, pasteluri și naturalețe, ca pentru o zână. Unul mare, să cuprindă cât mai multe flori dintre preferatele mele.
Aici nu am vrut să fac compromisuri și a ieșit spectaculos, inclusiv cu flori care să imite mușețelul (tanacetum se numesc oficial – notasem cum se numesc toate, între timp mi-au cam ieșit din memorie unele denumiri, dar le am pe undeva și au rămas și pe nota de comandă la care am copie).
Coronița, la fel, să fie delicată, dar să cuprindă din florile din buchet, însă să trimită puțin și spre ideea de flori de câmp.
Pentru celelalte (buchetul nașei, lumânări și cocarde), a fost mai simplu: nașa iubește bujorii, îmi plac și mie mult, plus că trebuiau să cuprindă florile din aceeași combinație din buchetul lor.
Am discutat cu Andreia (pe atunci Firiza) și a fost o plăcere de ambele părți: eram aceleași firi, aveam aceleași gusturi și a fost un poem tot ce a ieșit. Recomand cu toată încrederea, mai ales că acum La Storia e și în Timișoara.
A fost cel mai frumos buchet de mireasă pe care l-am văzut, fără modestie. 🙂 Și pe lângă această comunicare excelentă și potrivire cu floristul, am apreciat că mi-a scris după să mă întrebe dacă a fost totul în regulă cu florile. Su-peeeerb! 💐💛
Buchetul arăta a doua zi exact ca în după-amiaza nunții, când a fost ridicat de la florărie. După încă trei zile, se mai desfăcuseră din bujori (vedeți în poze mai jos), dar freziile și hortensiile păreau neatinse (deși avusesem emoții cu ele), iar buchetul mirosea ca la început. La fel și cocardele mirelui, nașului, ale părinților. Ca și florile de pe lumânări.
Invitațiile 📋
După întâlnirea oficială de „cerere” a nașilor, pe la începutul lunii aprilie, am început să căutăm formate de invitații. Salvasem niște site-uri, dar până la urmă am ales și de la cei care erau mai aproape de noi, din Băneasa parcă: deluxe-cards.ro. Am și în acest sens multe liste, cu care pot ajuta pe alți viitori miri care caută… Just let me know. 🙂
Ne-am hotărât asupra formatului simpatic de mai jos: s-a încadrat și în ideea de pasteluri pe care o doream; parcă aș fi vrut ceva mai boho-zânesc, dar nu am găsit și nici timp nu prea mai era. Trebuia să avem invitații, să începem să le împărțim și oficial.
Ulterior, am observat că atât formatul, cât și textul, erau aceleași cu ceea ce mai avuseseră, cu 1 an înainte, alți prieteni (designul) și soră-mea (textul). 🙂 Ca să vezi cât de greu să le găsești pe toate cât mai personalizate!
Și știu că am stat ceva timp să și alegem, inclusiv la nivel de text să fie cât mai clar, concis, să aibă o anume structură, ca să se înțeleagă, dar să sune și liric! 😀
În primă fază, deși citisem super cu atenție tot textul înainte să fie scoase la tipar (vă trimit o machetă pe mail), fiind și cu treabă în acel moment, s-a dus la aprobare cu prenumele nașei greșit, la care nu ne-am fi gândit că se va putea. Și știu că, totuși, mai corectasem niște greșeli. Nu înțeleg de ce nu au luat textul nostru direct, cu copy-paste, din formularul de comandă.
Ideea e că, după o primă aprobare a textului, la noi retipăriri, dacă nu verificai bine din prima, ei nu-și mai asumau greșeala și suportai costurile reeditării. Mi-a mirosit puțin asta și ca fiind făcută intenționat. Am văzut greșeala abia când împătuream invitațiile să le pregătim spre oferire.
Noroc că era detașabil cartonașul cu textul din invitație și, astfel, am plătit doar retipărirea, corectă, a aceluia. A doua oară, am verificat la sânge tot. Dar am pierdut ceva timp și energie și cu aceste detalii.
Deci da, atenție și aici! 🤓 Luați-vă ochelarii și citiți bine tot! Ca să nu pierdeți timp apoi.
DJ-ul și muzica ușoară 📀️🎧
La partea aceasta, e totul atât de haotic! Deși ne-am hotărât și am căutat totuși și alternative, în cazul în care nu era liber în ziua respectivă, a fost atât de greu să dăm de om pur și simplu: era foarte ocupat, mereu la evenimente. 😀
Am ajuns la DJ Shao Alin, de la Radio Omega, un radio local la care lucrează și fosta mea învățătoare. Nu mai știu când exact am discutat cu el prima oară, prin martie/aprilie, dar eram deja panicată și pe partea aceasta, căci se făcuse târziu și nu stabilisem concret. Mai ales că era vorba de a fi și el liber în data respectivă.
Doamne ajută că s-a putut! Chiar dacă mai avea evenimente în data aceea, a zis că la noi vine el și la celelalte, trimite din echipă.
El e OK, întreține și atmosfera, auzisem numai de bine de el și îl știam de la radio. Doar că nu reușeam să stabilim cu el o întâlnire și să discutăm concret, când mai veneam noi prin Târgu Jiu. Mereu era la câte un eveniment, nu neapărat nuntă/botez, căci, băi nene, acum sunt la modă majoratele, cu party exact ca nunta. :))) 😱
Am tot vorbit telefonic, am reamânat; în final, i-am scris pe mail exact ce așteptări avem și am ajuns să ne întâlnim face to face cu o zi înainte de nuntă abia. 😆
În fine, cât privește muzica, eu făcusem ditamai playlistul, construit în ani chiar (cam ca în ideea de rochie de mireasă, la care te gândești cu mult în avans), nu voiam ca muzica populară să acapareze și să împac cam pe toți invitații.
Clau a zis că am exagerat, că depășesc melodiile și orele de petrecere. Și să las DJ-ul să își facă treaba, că e a lui. :)) Dar nah, am zis să fie totuși alternative, să fie cât mai multe, ca să nu avem probleme din punctul acesta de vedere.
Însă da, a venit și cu cealaltă față a tăișului treaba aceasta: multe melodii și muzica pe sufletul nostru nu a avut loc să intre în difuzare la petrecere. Dar, overall, am fost foarte mulțumiți de cum s-a desfășurat partea aceasta și de cum a gestionat-o Alin. Și inclusiv la petrecere s-a consultat constant cu noi. E un om jovial și foarte comunicativ, deschis.
Mai mult, se cunoștea bine cu băieții de foto-video și cu trupa de muzică populară, au colaborat bine pe partea de echipament și sonorizare. 😉
Încălțămintea de mireasă 👠👡
Inspirată fiind și de copilărie, dar și de Oana Nuțu, am hotărât ca sandalele de mireasă să fie bleu celest, într-o combinație inocentă cu rozul-pudră al rochiei. Am vrut piele întoarsă, pentru aspectul pudrat, care accentua ideea de diafan.
Și pe acestea am căutat să le fac la comandă, după calapodul meu, să mă asigur că nu va fi absolut niciun fel de problemă de disconfort în ziua respectivă.
Am căutat o vreme după ateliere de pantofi până mi-am amintit de… Pantofică, pe care îi știam de mai demult. Am urmărit ce presupune, mi-am ales câteva modele, luând în calcul și o variantă de… pantofi, nu doar sandale. Am zis just in case, în cazul în care ar fi să plouă. Mi-am măsurat bine piciorul, am ales modelele dorite și le-am scris să întreb dacă au bleul care mă interesa pe piele întoarsă și… yuhuu!
Nu, nu s-a întâmplat minunea imediat și… țin să îi mulțumesc încă o dată Alexandrei de la Pantofică pentru toată dispoziția și ajutorul aici.
Mi-a trimis poze și apoi mostre cu toate nuanțele de bleu și albastru pe care le avea diponibile. Nu prea era culoarea mea printre ele și apreciez la maximum că mi-a spus că, la variantele de piele mată (care se și apropiau de nuanța dorită de mine), nu e OK să utilizezi partea pe dos, pentru aspectul de piele întoarsă, că nu e the same. Ziceam eu că poate fac un compromis de dragul nuanței.
Dar omul om rămâne și, când îmi pierdusem speranța și căutam deja să mă reorientez, fiind deja panicată de timp (trebuia să am și la proba rochiei sandalele, ca să știm cum ajustăm exact), Alexandra a revenit cu un mail / sau mesaj pe whatsapp (nu mai știu) în care îmi spunea că a găsit finally nuanța mea de piele întoarsă! S-a mișcat extraordinar de repede cu încălțămintea mea, deși știu, știu foarte bine că era o perioadă extrem de aglomerată! A prioritizat nevoia mea și pentru asta, am toată aprecierea!
Chapeau bas și pentru cum au ieșit și cum s-au purtat în picioarele mele toată ziua! Vă recomand din toată inima Pantofică nu doar pentru pantofi de mirese.
Verighetele 💍
Noi le-am luat de timpuriu, cred că la început de mai, dacă nu mă înșel, când venisem în Târgu Jiu pentru degustarea meniului. Am zis să scăpăm de grijă. 🙂
Am fost la bijuteria Cici, în centru, recomandată de prietenii mei de care v-am vorbit mai sus. Știam de mică de bijuteria aceea. Avea o foarte mare varietate de modele. Dar a fost foarte ușor să alegem, pentru că noi ne-am dorit ceva simplu, negravat. Chiar ne-au spus cei de acolo că suntem primii care nu le cer asta, cu gravarea. nici măcar data. Păi dacă nici noi nu ne ținem minte data nunții, numele? 😅
Le-am ridicat în aceeași zi, în câteva ore de la comandă. Ceea ce nu speram în alte părți, prin București, de pildă. Au fost și mult mai ieftine.
Costumul mirelui 🤵👞
Recunosc că intrasem mult în panică pe partea asta, căci rămăsesem în starea aceea necesară pentru rochia mea. Dar Clau m-a asigurat – și așa a și fost – că la el va fi țac-pac! și că într-o zi termină totul, și privind costumul, dar și încălțămintea. Cam așa a și fost, dar eu eram cu agitație, că e târziu, că nu știu ce… Nu a fost, ne-am descurcat. E așa de simplu la ei! Lucky them!
Am mers cu el într-o zi pentru costumul de cununie civilă, la Bigotti. Acolo îți ajustează costumul gratuit, după linia ta și durează câteva zile până e gata. Consultantele de acolo știau exact tot ce are el nevoie, foarte bine instruite pe parte de măsurători etc. A ieșit foarte ok.
Plăcut surprinși de promptitudine și profesionalism, clar am revenit acolo și pentru costumul de mire și încălțămintea potrivită. Clau nu a avut nicio problemă cu încălțările în ziua nunții, deși i s-au povestit și lui atâtea din acest punct de vedere! Costumul l-am ales un bleumarin mai albăstrui, ca să fie în ton cu combinația mea roz-pudră-bleu, care mă pasionează.
Ba chiar am găsit, într-un final, tot prin Mall Băneasa pe unde am umblat după costum, dar nu la Bigotti, un papion care să se potrivească perfect ca nuanță de bleu cu bleul celest al sandalelor mele! Yupppii!
Clau spunea că lui îi trebuie cravată 🙈🙉🙊, noroc cu nașa că l-a convins că nu merge cravata la mire, că mai bine papion! 🎀 So thank you!
Bijuteriile de mireasă: cerceii și o broșă 💎
Tot pe când am cumpărat papionul mirelui, am mers să îmi aleg și perechea de cercei – artizanali, de la Roxannes, un brand pe care îl urmăream online și pe care l-am găsit și în Băneasa.
Bijuteriile lor sunt în mare parte Shabby Chic, pe sufletul meu. Așa că m-am dus direct acolo, ca să îmi aleg cerceii de mireasă. Am încercat foarte multe modele, mai avusesem cumpărată o altă variantă, mai florală, dar a fost greu să mă decid și mister nu prea avea răbdare.
Nu am fost super fericită cu alegerea acestui model, pentru că în capul meu rămăsese ideea unui design mai floral-romantic, dar, oricum, ca idee, având o coafură cu bucle, aceștia nu s-au văzut. Și, când i-am probat la fața locului, aceștia mi s-a părut că îmi încadrează fața cel mai bine și că inclusiv cromatic sunt cel mai potriviți. 💎
Nu am purtat alte bijuterii, nu colier, nu brățară, căci nu am vrut să încarc prea tare, având deja în cap și coronița. Însă pentru a marca talia, am luat după mine o broșă mare, statement, în formă de libelulă, colorată și strălucitoare, pe care o aveam de mult și m-am decis totuși să o prind de mijlocul rochiei, după ce și oamenii de la foto-video mi-au confirmat că arată bine.
Dacă tot nu aveam alte detalii care să încarce rochia și nici alte bijuterii pe lângă cercei, am zis că e OK, o prind în talie. Cred că am făcut o alegere bună.
Pregătirile pentru dansul mirilor 💃🕺
Pregătirile pentru dans au început cam cu o lună înainte; am avut cred că vreo 10 lecții, nu mai țin minte exact. Căutasem și aici destul de mult după un om care să ne învețe chestii de bază, dar am primit recomandarea de la niște prieteni pentru Alina Duma, specializată pe Zumba, dar care ținea și cursuri pentru dansul mirilor (și nu numai) la Jubile Decebal, pe la Piața Muncii (cam departe de noi, dar a meritat).
Mie mi-a plăcut totul din prima: Alina ne-a conferit încredere de sine de la prima lecție, e foarte simpatică și carismatică. A făcut ca totul să fie mai ușor, să nu ne panicăm, să ne gestionăm emoțiile.
Chiar contează să iei astfel de lecții în această ipostază. Face muuuult! Oricât de bine ai spune că tu că știi să dansezi, că îți faci tu coregrafia. În momentele acelea, un ghidaj (bine stabilit mental), ajută maxim! 😉
Uite cum eram la prima repetiție:
Melodia o alesesem de prin februarie deja. Am căutat de mult și ne-am tot învârtit în jurul multora, până mi-am amintit că, în Pisa, am descoperit împreună o melodie a unei italiance care știu că ne-a plăcut la nebunie, în sensul că ne-a atras mult atenția la TV cântată live, cu pian (cu foarte multă emoție) – Francesca Michielin – L’amore esiste.
Desigur că în momentul acela uiți din pași, că te mai încurci – it happened to us also. 🙂 Dar acest lucru nu trebuie lăsat să se vadă, plus că invitații nu cunosc oricum dansul tău (și nici la noi nu s-a văzut).
Și de aceea zic, contează extraordinar de mult să te pregătești cu un antrenor pentru un astfel de dans, să iei cursuri, să ai și tu habar să valsezi, ca să știi cum gestionezi emoțiile-gârlă în acel moment, situațiile neprevăzute, pașii uitați, ieșirea din coregrafie etc. etc.
Sunt chestii pe care nu aveți cum să le prevedeți voi, oricât de control freaks și organizați ați fi. Pentru că, oricum, nu-ți va mai sta mintea atunci și la asta, plus că, de fapt, dorind să scurtați calea unor lucruri, s-ar putea să vă complicați mai mult și să vă ia mult prea mult timp, care, știm, e esențial când te ocupi de propria nuntă.
Manichiura și pedichiura de nuntă
Aici am testat înainte un salon recomandat de o colegă de serviciu, aproape de locul de muncă, cu ocazia cununiei civile, pe la Iancu de Hunedoara, colț cu Calea Dorobanților: Eight se numește, iar tipa recomandată, de la manichiură, e Stela.
Foarte plăcută experiența și foarte drăguță Stela, pe partea de manichiură. Cu ojă semipermanentă am făcut unghiile, în ambele dăți. Forma a fost de migdală. Pentru nuntă, am programat pentru o dată cu câteva zile înainte să plecăm spre Târgu Jiu pentru ultimele pregătiri și nunta în sine.
Am făcut în aceeași nuanță de roz delicat și manichiura și pedichiura, iar la câte o unghie / inelar, de la fiecare mână, a fost drăguță Stela să îmi adauge și niște detalii sclipitoare, cu un pic de albastru, care să bată înspre ideea de bleu a sandalelor, dar și cu hortensiile bleu ale buchetului. Ea spunea de albastru neapărat, căci știa că nah, cică e bine să porți ceva albastru la nuntă. Eh, câte bordeie…, vorba aia.
În fine, i-a plăcut rezultatul și lui Clau, chiar și fotografului, lui Mihai. Se vede, căci a surprins în fotografii până și acest detaliu:
Decorațiuni pentru sala de nuntă
Mi-a plăcut decorul în sine al sălii, cu alb predominant, perdele din voal, lucruri cât mai diafane și fluide.
Toate acestea, precum și detaliile care țin de meniu, de lumini, de fum și artificii la dans, precum și de tort* în sine, ca design, la noi au intrat în pachetul de servicii al Anna Events, cu tot cu localul. Și le-am ales cu timp înainte, când am fost să degustăm și meniul. Nu vreau să mai intru în foarte multe detalii aici.
*La tort aș vrea să adaug mențiunea că s-a îndepărtat ca aspect – la nuanțele florilor (roz) – față de ce alesesem inițial. Și am primit sute de poze pe Whatsapp din care să alegem favoritul, de căpiasem în privința lui The One. Bine că în final gustul a fost foarte bun.
Bineînțeles, la decorațiuni de mese, aveau ei gama lor, dar nu m-au tentat. Eu voiam în linia mea, de boho, mai rustic, mai simplu, nu kitschoșenii. Stabilisem deja de mult cu mătușă-mea că vom pune pe mese niște flori de câmp, luate cu o zi înainte de la piață, în niște borcănașe decorate de noi. Să nu cheltuim în exces cu partea asta.
Și aici apreciez că Andreia (La Storia) mi-a recomandat să nu investesc în aranjamente florale cumpărate, că nu merită. Putea, ca străin, să îmi ia banii și să mă vrăjească frumos să mai cumpăr flori de la ea. Dar nu a fost cazul, ea e un om deosebit.
Firește, și aici, de la cei de la care închiriezi localul, se încearcă tot felul de chestii de luat ochii, de informații pe care le afli doar cu câteva zile/săptămâni înainte, dar nu vreau să discut aspectele acestea aici. Doar mare atenție cum negociați, ce vă doriți, să nu faceți compromisuri, să nu își bată nimeni joc sau să vă păcălească/să profite de o zi atât de importantă pentru voi!
Revenind, cu două zile înainte, am mers frumos la Kaufland să luăm borcane și sticle înalte pentru flori (ca să se vadă pe mese, printre altele), ca să le decorăm. Noroc că era sezonul, se pregăteau fructe și legume de conservat pe atunci. Am fost și la PEPCO (și cu câteva săptămâni înainte chiar) după vaze și alte obiecte de decor pentru masa mirilor.
Aveam și panglici de rafie/iută de decor luate de pe AliExpress cu luni înainte – m-am pregătit temeinic, pentru a decora borcanele și, înarmați deja din București cu tot ce era nevoie, ne-am pus pe decorat.
Acum nu știu dacă aș mai face asta. Ia timp și doar dacă vrei tu cu tot dinadinsul să faci asta, îți recomand. Nu te costă mare lucru, față de firmele de aranjamente, ce-i drept, dar nah, implică timp și stres, oarecum.
La fel, ne printasem după niște formate de pe Pinterest și numerele pentru mese, pe care le-am pus în rame cu fețe duble luate din IKEA; decorate deja din București și luate după noi.
Aveam flori de lavandă luate cu săptămâni înainte de la Mihai – iubar.ro, care are grădină de lavandă și care a avut bunăvoința să mă ajute și cu ulei esențial de lavandă de pus peste flori, pentru a le dezvolta și mai mult aroma.
Pe acestea le-am pus în borcănașele decorate de noi, alături de florile de câmp/grădină din sticle, pe care, în final, le-am luat din grădina moșului meu, cu ajutorul mătușilor mele, pentru care le mulțumesc încă o dată! O altă mătușă mi-a făcut rost cu ceva timp înainte de spice de grâu, ca să îmi iasă ideea de flori de câmp, zânești, rustice.
Până și florile de cocarde pentru domnișoare de onoare le-am pregătit eu din timp – sunt handmade by me.
Pentru plasarea pe mese a decorațiunilor, am avut bunăvoința celor de la sală că ne-au permis cu o zi înainte să fim acolo și să ne ocupăm. A ușurat mult din muncă. Plus că am mai repetat dansul. 🙂
A doua zi, de dimineață, mătușa mea dragă (care făcuse rost de spicele de grâu), a venit la sală să pună florile de grădină în apă, în „vezele” improvizate de pe mese.
Finally, toate arătau așa:
Over all, cred că a meritat. Echipa de foto-video s-a minunat că ne-am ocupat noi de tot decorul – nu le-a venit să creadă. A fost simplu, dar rafinat, cu gust.
Comandasem eu și un fel de mărturii cu soluție de balonașe de săpun de pus pe mese, în formă de tort de nuntă, de la Bonami. Le-am pus acolo, dar, hei, ghiciți cine a uitat să le și arate copiilor, ca să știe ce sunt și să pornească distracția?! ☺️😝 Așa că nimeni nu s-a atins de ele, că nu știau ce sunt, printre alte sticle și lucruri de pe mese.
Concluzii generale după povestea organizării unei nunți de unii singuri
Cam acestea au fost toate pentru nunta în sine. Dacă am uitat ceva, revin. 😂 Sunt foarte multe de scris/povestit, și pe lângă cele deja așternute! Căci da, organizarea se întinde pe mai bine de un an. So… și povestea așternută e la fel, una amplă. 😀
Am urmat aici, în povestire, întocmai pașii pe care i-am urmat noi și cum s-a derulat filmul organizării la noi. Destul de random, dar cu logica lor. :)) Sunt convinsă că voi puteți stabili altfel, după cum aveți nevoie sau reușiți să rezolvați pe altele mai repede. Ține de fiecare.
Și, dacă noi am putut, singuri, de capul nostru, sunt convinsă că veți reuși foarte frumos și voi! Doar răbdare multă și organizare bună! Și uite, noi, cât de organizați am fost, tot am uitat una-alta sau au mai fost detalii care ne-au scăpat. De pildă, am uitat să luăm vinul și pișcoturile la biserică, din altă mașină, când am plecat. :))
Nunta este nu doar un eveniment extrem de important în viața mirilor și rudelor, dar și o experiență de viață, chiar cu lecții de învățat. A venit și ea cu dezamăgiri, a fost test pentru unii oameni din viața noastră, dar am câștigat și noi prieteni cu această ocazie.
A fost un episod, cam un an din viață consumat pentru 1 zi unică, din care am învățat multe și în care s-a mai făcut o triere, dar au contat doar cei care au fost acolo sau ne-au transmis gândurile lor sincere, măcar. Iar cu această ocazie, le mulțumesc încă o dată celor care au ales să ne fie lângă și la această bucurie. 💕
A fost mai dificil, pentru că am făcut-o la distanță, noi locuind în București, dar ne-am descurcat. Apoi, aveam invitați din mai multe zone diferite ale țării: Timișoara, București, Satu Mare.
A trebuit să ne ocupăm și de treburi de rezervare și cazare a multora dintre invitați. Și nu s-a putut să îi aducem pe toți în același hotel/pensiune, din păcate. Am avut invitați cazați în vreo 4 locuri diferite. Dar vom mai povesti, poate și despre asta, dacă interesează. 🙂
Pentru noi, a meritat! Ne-a plăcut, all in all, cum a ieșit. Am avut soare, cum ne-am dorit, au fost mulți copii, la fel, cum am vrut.
Sigur că se putea și mai bine din multe privințe, dar pentru toată presiunea de pe umeri din ultima vreme, așa cum am putut noi singuri, de capul nostru, a ieșit frumos, chiar wow!
una din cele mai faine nunti la care am participat. atat de fun a fost, si voi asa de draguti <3 si in love <3. locatia excelenta, pozele f faine, pantofii si rochita de vis, tu superba, buchetul foarte frumos . foarte faina nunta voasta 🙂 va trimit numai ganduri bune.