Martora multor trări din viața adevăratelor rădăcini pentru mine: dureri, bucurii, părăsiri, reveniri, zbateri, delăsări. Stă zidită în peretele exterior al casei mici de la țară, cea strămoșească; pare a fi acolo dinainte de măsurarea timpului, cu puteri miraculoase, înregistrând tot din jur, ca un ochi-psiholog: raze de soare, unduiri de viță în vânt, anotimpuri, îmbrățișări, încleștări, strângeri de mână, bătăi de inimi.
E acolo de mulți ani, nepătată, nepierzându-și strălucirea, dinainte de maică-mea chiar. Îi port ciudă căci i-a cunoscut fiecare trăsătură a feței, fiecare văl de pe ochi ori rid cu care-și adăuga zilele spre drumul Neființei. Fiecare zâmbet, orice lacrimă. Ea îi știe chipul cel mai bine. Mai bine decât mi-l amintesc eu acum.
În ea s-a reflectat cea mai frumoasă fotografie de familie: mama mireasă îmbrățișându-și bunicul care i-a fost și tată, și stâlp, ca pentru toată familia. Cumva, atunci, a cedat și ea un moment memorabil și l-a lăsat pentru eternitate.
Oglinda micuță zidită în peretele exterior al casei de Arjoci, încă acolo, l-a cunoscut cel mai bine pe străbunicul – modelul meu, deși l-am cunoscut prea puțin (doi ani veritabili, cu amintiri recuperabile concret). I-a fost jurnal, duhovnic, martor, partener, nu doar în pedanterii, când se bărbierea cu privirea în ea sau își aranja pălăria. I-a fost alături mai mult decât prietenii ori copiii, mai bine de jumătate de viață, după război, din care revenise ca fost prizonier de lagăr rusesc.
Oglinda – memoratorul familiei, a înseși istoriei, a vieților ce i s-au perindat prin față.
[Acest text face parte din provocarea #our15daysofwriting lansată de Simona în cadrul grupului care a făcut parte din proiectul ce a fost societatesicultura.ro, de care am aparținut și eu.
Tema de azi, din ziua 3 a provocării este Banalul, iar task-ul e:
Alege un obiect banal din jurul tău (un bec, o mătură, o vază, un ghiveci etc.) și scrie o poveste (ficțiune sau non-ficțiune) care să transmită cititorului o emoție puternică (pozitivă sau nu) în momentul în care văd obiectul ales.
Ca de obicei, provocare personală sau obicei (?): text de fix… 250 de cuvinte (limita!)]
V-am cuprins!
