Oare când șervețelele de hârtie au fost inventate
s-a gândit cineva câte lacrimi vor putea înghiți
(hmm, măsurarea gradului de rezistență a hârtiei la umezeala ochilor…)?
Nu, pentru că totul e mașină.
Într-o lume în care și sentimentele sunt reciclate –
Le pasăm de la o dragoste la alta, de la o pasiune la alta,
de la împlinire la neîmplinire –,
șervețelele mototolite pot fi reciclate,
până când lacrimile se vor putea recicla și ele…
Și vom arunca, din nou, șervețele la gunoi.