Din Umbre

Tița era bețiva satului. Contraexemplul suprem. Venea la pomeni, uneori neinvitată, doar ca să bea. Abia apoi, poate, să mănânce. Cam toți copiii ei, patru, erau așa, inclusiv soțul. O ridicau de la mese sau chiar de prin șanțuri, ca să o ducă acasă. Avea voce groasă, de om cu astfel de păcat. Cu fiul…

Continuă lectura

Aparențe…

Ne e atât de ușor să punem etichete, să privim urât pe cineva, înainte de a schimba două vorbe cu persoana respectivă. Ne strâmbăm și ne dăm superiori doar datorită unei înfățișări, de parcă am derula în fața noastră versiunea proprie a unui CV de om altfel decât noi, uitând că, ooff, conform zicalei mele…

Continuă lectura