An de an, comparăm anii: „să fie mai bun ăsta de vine, mai blând, mai…”.
Dar noi? Noi cum să fim? Oare nu noi ne reflectăm în timpul vechi și în cel ce vine? Noi ar trebui să fim mai buni, nu neapărat anii. Anii… noi ni-i facem, nu trebuie să vină o forță exterioară să știe ce-i mai bine în soarta noastră și să le și așeze.
Hai să privim mai în interior lucrurile, mai cu blândețe – față de noi, față de ceilalți „noi”, să ne iubim și apreciem mai mult -, și, cine știe, poate chiar bucurii mai multe ni se vor întoarce!
Anul acesta am schimbat puțin ordinea lucrurilor: nu am mai vrut retrospectivă pentru anul ce tocmai s-a dus, ci am zis că mai bine mă concentrez pe ce va să vină, și care, în anumite măsuri, mai poate fi controlat.
Anul acesta îmi doresc de la mine, în primul rând. Vreau să lucrez mai mult cu mine și pentru mine. Să îmi înving temeri, să mă apreciez mai mult când trebuie, dar să scot și untul din mine unde mai e nevoie. Să nu uit constant de mine, de nevoile mele, să mă iubesc și să-mi vindec răni. Plus să nu mai las chiar orice să mă rănească. Să învăț în permanență.
Va fi o călătorie grea anul acesta. Vreau să închei lucruri care mă țin pe loc, să le înving pe cele pe care nu le mai pot dibui de una singură. Să let go…
Și să scriu mai mult pe acest blog, pe care, an de an, fac cumva și îl las pe cele mai secunde planuri. Pentru că mi-am amintit că, la un moment dat, cineva drag mie într-o anumită etapă a vieții, mi-a spus că scriu reconfortant, pentru cineva „de… vorbă puțină”, cum sunt eu.
Well, da, cuvântul-cheie pentru acest an nou e, pentru mine, schimbare.
Hai la mulți ani și să fim mai maleabili în a schimba din lucrurile care nu ne plac în an!
2020, „grasule”, (you have to) be amazing!