De când mă știu, am învățat să iubesc și să apreciez animalele. Orice ființă reprezintă viața, iar viața merită cel mai mult respect și prioritate întotdeauna. Am învățat din familie iubirea aceasta față de animale. Orice ființă reprezintă viața. Poți să nu iubești viața? La tatăl meu, am văzut cum mereu încerca să scoată afară pe…
Prin august 2016, când locuiam în același cartier, dar cam la 5 minute distanță, la câteva străzi de aici, pe la scara blocului s-a retras pentru câteva zile o pisicuță tigrată, maronie, cu ochi verzui, ca de peridot. Probabil că avea vreo 6-8 luni pe atunci, cam cât i s-a dat Maiei când am luat-o…
Mi-am dorit să văd piesa de teatru Maitreyi de mulți ani, de când încă locuiam în Timișoara și era orașul împânzit de anunțuri că se va juca și acolo, cu aceeași distribuție formidabilă, din care nu aveam cum să nu rețin nume sonore ca Maia Morgenstern și Aylin Cadir (cel mai probabil cunoscută drept cântăreață…
Am fost anul trecut în septembrie la „Regele moare” după Eugen Ionescu, la Teatrul Național București, în Sala Mare. A fost prima oară când am mers la Teatrul Național București și, de data aceasta, alegerea piesei i-a aparținut lui Clau. Una foarte bună, de altfel. Eu mă tot uitam după Scaunele, tot de Ionescu, că…
Se întâmplă să avem parte de dezamăgiri destul de des. Poate și pentru că sunt vremurile care sunt, lumea devine tot mai egoistă și egocentristă. Mie parcă an de an îmi sunt rezervate, mai nou, astfel de supărări. Iar unele dintre ele lovesc în încrederea de sine uneori, mai mult sau mai puțin. Doare al…
1995, vara, înainte de primul an de școală. O sală de „operații” micuță de la ORL… acolo mi s-au scos polipii, după ce-mi descoperise dr. Tribus problema la dentist prima dată. Deși pe lista de așteptare, mai urgență, era trecută soră-mea. Care, surpriză, a avut polipii mult mai mici și a intrat în sală imediat…
Exact în urmă cu un an, cam pe vremea aceasta, aflam că a murit bunicul meu. Nu mi-a fost bunic biologic. Dar am un infinit de motive să îl numesc astfel. Așa cum toată viața lui, el mi s-a adresat „nepoată”. (Îi spuneam „tata Mitu”, chiar dacă pe taică-meu nu l-am strigat vreodată „tată”.) Tot…
Crăciunul, pentru mine, este, prin definiție, sărbătoarea copiilor, a familiei, a vieții, în genere. Copiii sunt motorul, fundația, suflul și speranța unei țări. În fiecare copil merită să investești. Cu toată încrederea. Cu toată energia. Indiferent despre ce ar fi vorba. Dar cu fiecare ocazie. Am avut, copil fiind, Crăciunuri fericite, împlinite, ca să ajung…
Încap în capul nostru adesea atâtea automatisme și clișee, că mă mir cum de tot putem prelua atâtea nimicuri. În loc ca mintea să producă ceva propriu, s-o lăsăm să dea de la ea și s-o obișnuim așa, îi tot băgăm prostii sau, mai rău, o lăsăm să rețină și să reproducă idei prefabricate de la…
Zi de iunie-spre-iulie cu ploi torențiale pe seară. Fulgere, tunete și mai completați voi cu ceea ce e nevoie pentru o furtună de vară pe cinste. Clau apare pe ușă imediat după ce se oprește dezastrul, cu o față serioasă de aproape că mă sperii. „Te-a prins furtuna! S-a (mai) întâmplat ceva?”. Răspunsul e oricum,…
