Am mers cu metroul astăzi. Cu care nu mai circul de multă vreme, pentru că nu mai prea e un mijloc de deplasare util pentru destinațiile mele zilnice și constante din ultima perioadă. Însă azi am ieșit cu fetele la o cafea și, la întoarcere, chiar am vorbit, ironic, iată, că „noroc cu metroul”, căci…
Mi-am dorit să văd piesa de teatru Maitreyi de mulți ani, de când încă locuiam în Timișoara și era orașul împânzit de anunțuri că se va juca și acolo, cu aceeași distribuție formidabilă, din care nu aveam cum să nu rețin nume sonore ca Maia Morgenstern și Aylin Cadir (cel mai probabil cunoscută drept cântăreață…
Cel mai mare câștig, în timp, pentru mine, rămân oamenii. Rămâi cu multe de la ei, cu numeroase lecții, chiar (și, poate, mai ales!) de la cei care te dezamăgesc. Iar vinerea trecută, am mai învățat o lecție și, mai mult, am descoperit un om, de la care am câștigat muuult, încă de când a…
Am fost anul trecut în septembrie la „Regele moare” după Eugen Ionescu, la Teatrul Național București, în Sala Mare. A fost prima oară când am mers la Teatrul Național București și, de data aceasta, alegerea piesei i-a aparținut lui Clau. Una foarte bună, de altfel. Eu mă tot uitam după Scaunele, tot de Ionescu, că…
Sfârșitul săptămânii trecute m-a prins la… teatru. Și m(i)-a prins bine. Relaxant. Reconfortant chiar. Dar, pe alocuri, cu multe întrebări complexe, greu de potolit cu gânduri obișnuite; alteori, cu concluzii-confirmări de care aveam nevoie. După Menajeria de sticlă, vineri la POINT, am fost sâmbătă, 05.11.2016, la Teatrul de pe Lipscani, la o altă piesă modernă,…
N-am putut sta departe de teatru. Mai ales când am aflat că la Point urmează să se joace din nou Menajeria de sticlă, de Tennessee Williams* (1911 – 1983) (tot a lui e piesa după care s-a realizat ecranizarea Un tramvai numit dorință), sub regia Alexandrei Penciuc. De fapt, MdS e spectacolul care mă tenta…
Încap în capul nostru adesea atâtea automatisme și clișee, că mă mir cum de tot putem prelua atâtea nimicuri. În loc ca mintea să producă ceva propriu, s-o lăsăm să dea de la ea și s-o obișnuim așa, îi tot băgăm prostii sau, mai rău, o lăsăm să rețină și să reproducă idei prefabricate de la…
Lumea deformată pe tapet de Photoshop, puterea banului, -ismul de ură al secolului (a.ka. feminismul), sexul ca monedă de schimb și ca mijloc de atingere a intereselor proprii, corpul uman (cu precădere cel feminin) ca obiect de lucru și de trade, exhibiționismul în media și, mai ales, pe internet, scara valorii inversată, vulnerabilități exploatate, copiii rebeli din…
Când am dat prima oară cu ochii de București, la vreo 12 ani, am avut impresia că mă înghite. Era cu adevărat o junglă și nu pentru că așa-l priveam eu prin ochii de copil încă, ci chiar era cu totul diferit – mult prea haotic și urât. Când m-am mutat aici, am adus cu…
Când te muți în capitală, te aștepți să întâlnești și să descoperi tot soiul de lucruri șocante, o „faună” foarte diversă de creaturi pe două picioare și mai știu eu ce ciudățenii. Dar, dintre toate, recunosc, nu mi-ar fi trecut prin cap ca, în plină iarnă cu zăpadă viscolită, să descopăr la geamul bucătăriei, un……
